Din această seară începând, literatura argeşeană a devenit mai săracă un pic: cunoscutul scriitor şi jurnalist Marin Ioniţă a cedat, în lupta inegală cu o grea suferinţă care i-a măcinat ultimii ani de viaţă.
Marin Ioniţă nu mai e printre noi
Născut în 1929, la Ulieşti, în judeţul vecin Dâmboviţa, urma să împlinească, peste două luni, 89 de ani.
Despre sine, cu umorul care nu l-a părăsit nicio secundă în cei 89 de ani de viaţă, Marin Ioniţă scria, pe pagina de internet a Uniunii Scriitorilor:
„Profesiile mele, multe şi mărunte: agent agricol comunal, lucrător în fermă, ofiţer, învăţător, profesor de şcoală elementară şi de liceu, mai târziu în învăţământul superior la Universitatea de Stat din Piteşti, director de cămin cultural, de club muncitoresc, de bibliotecă raională, ziarist, realizator de emisiuni tv.
Locuri de muncă: Gherăseni, judeţul Buzău, Hanul lui Pală, Croitori, Miuleşti, Mătăsaru, Găeşti, în judeţul Dâmboviţa, Berindeşti, Corbeni, Piteşti, in judeţul Argeş, Oradea, Timişoara, Ploieşti, Bucureşti”.
Tot despre sine şi tot cu acelaşi umor, scriitorul spunea: „…dacă am rămas necunoscut în ţară, în schimb sunt autorul cu cele mai multe cărţi din satul meu din întreaga sa istorie. Dar ăia nu au timp să numere cărţi, nicicum să le mai şi citească…”
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
9 Comentarii
Delia Dumitrica
O pierdere insemnata pentru cultura/literatura argeseana. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Anonim
Dzeu sa-l ierte! Un Om deosebit!🙏🙏🙏👏👏👏🔟🔟🔟😢😢😢
Anon
De unde stiti ca a murit?
Nu vă putem răspunde la această întrebare. Dar vă putem asigura că am verificat temeinic ştirea, înainte s-o publicăm. Din păcate, e cât se poate de reală.
Madalina
A fost un om, profesor si scriitor extraordinar, dedicat cartilor si cenaclului, mereu implicat in numeroase activitati. Nu il voi uita niciodata. Condoleante familiei!
MariusIonescu
Dumnezeu să-l ierte
Anonim
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
aristiotel anonimul
Emil Sinescu-Pitesti
L-am cunoscut pe Marin Ionita in cenaclul literar George Toparceanu din Curtea de Arges,timp de 1o ani am activat acolo,alaturi de prof.Ierhan Ion,Dumitru M.Ion,Ion Popa Argeseanu, Elisabeta Nita Novac si altii,.
Doamne ,ce minunatie de om !
Dupa aceea, l-am intalnit pe maestru,inca 20 de ani ,fiind activ la cenaclul literar Liviu Rebreanu condus magistral de Dorel Stefanescu,Ludmila Ghitescu si Gheorghe Tomozei-redactor la revista Arges-una din cele mai citite reviste de cultura din Romania !
Candam implinit varsta de nufar alb pe apele albastre ale cerului din suflet …,18 ani, Marin Ionita era Redactor Sef la publicatia bisaptamanala -Faclia Hidrocentralei Vidraru-mi-a publicat poezia Vidraru,pentru care am fost si premiat !
Poti uita vreodata ,asemenea amintire ?
Pana astazi 10 mai 2o18-niciun scriitor din lume nu a cerut sa fie ingropat cu capodopera lui din tinerete-Fabrica de scriitori !
A fost un mare carturar,un erudit desavarsit in sfera cuvantului teluric si sacru !
Lacrimile mele-lumanari albe,aprinse pe piatra amintirilor … Am i n !
Emil Sinescu
Emil Sinescu
Este mezul noptii.Deasupra gandului meu…,miliarde de stele strealucesc.O cucuvea zburlita
in varful parului cu pere pergamute,prevesteste cu timbrul dogit…
Ma trezesc,arunc velinta de pemine,pe dusumeaua veche din scanduri de molid.
Intind mana,apuc cutia de chibrituri, aprind un bat.Este ora trei noaptea .Caut butonul unui tranzistor,receptionez:aici buletinul de stiri nocturne -Aincetat din viata la 1o mai 2o18 scriitorul Marin Ionita.Sa-i fie plecarea … vesnica prin eternitatea cartilor scrise de el si publicate.Dupa o grea suferinta ,inima lui nobila a incetat sa mai cante …Da! Bataile inimii unui prozator , poet sau critic literar,fac parte din sfera unui cantec extraordinar.Dar,nu orcine vede steaua cantecului sublim !
Pe culmea cea mai inalta a operei de arta (scripta manet),arde si straluceste steaua lui Marin Ionita .Aceasta stea nu se va stinge niciodata (Nevermore).
Este doliu foarte negru pentru USR Filiala Pitesti.
Cucuveaua zburlita si ciufulita din varful parului din curte-sparge cu ciocul negru linistea sfanta a noptii
de primavara tarzie.O lacrima indopliata …,din casuta rustica incheiata din barne de fag si stejar,deschide usa si iese sub coviltirul spuzit cu stele …Cauta ceva prin curte, gaseste ceea ce cauta, ia o piatra de culoarea antracitului si-o arunca ,tremurand in pasarea cobitoare din varful cerului …Falfaind puternic pasarea a zburat in neant !
S i n e s c u E m i l
LACRIMA ALBASTRA
Suvite lungi de macaturi rupte coborau peste un asfintit.Din discul soarelui inrosit ramasese doar o jumatate de disc visiniu.
Cateva zdrente albe de nori deslanati,subtiri,alunecau pete tabloul plicrom.
Privelistea celesta mi se parea rupta dintr-o panza splendida,semnata de Michelangelo Bounarotti.
Incet, incet ,o seara de matase superlucioasa cadea si peste „Fabrica de scriitori”,zidita pe temelia de granit a cuvintelor muiate-n mierea curata a semanticii din limba romana!
Scriitorul Marin Ionita nu s-a jucat cu cuvintele: le-a dat sens,culoare naturala ,adancime si stralucire inegalabila!
Adia un vant cald dinspre padurea de salcami albi, infloriti! Ningea cu…flori de salcam !
Cadva, de demult, o ursitoare a fost indrituita de destinul aproapelui-sa aseze pe un carpator din plop uscat si cariat de vreme…,mai multe obiecte din sfera umanului .
Micutul Marin cu manuta alba ca o floare de crin imperial a ridicat de pe carpatorul de plop-
o carte intitulata Lacrima Albastra!.
Eeeeeste clar,doamnelor si domnilor,a zis clarvazatoarea ,acest copil jucaus -scriitor se va face..
Asa a fost.Marin Ionita in calitate de jurnalist , reporter pe santierele Republicii Socialiste Romania a adunat chitesenta vietii de calator instruit si a turnat-o in carti mirobolante.
Dupa ce a terminat Facultatea de Filologie cu „Cogito ergo sum”,s-a intalnit ,mai tarziu ,pe ulita verde a vietii cu…Lacrima Albastra !Ea, pasea cu temere pe nuferi albastri…Avea bratele deschise larg ca niste aripi de pasari marine …A privit-o lung cu ochii sfrdelitori !_Cine esti, tu,toata imbracata in straie albastre ,croite din marile si oceanele albastre ale cerului ?a intrebat-o Marin Ionita cu glsul domol .
_ Eu sunt umbra fapturii tale .i-a zis Laacrima Albastra, sprijinita cu umarul drept de stalpul unei amintiri…
_Mi-e frica sa te mangai Lacrima,mi-e frica sa te strig pe numele tau,mi-e frica sa nu te pierd in adancul albastrimii…,mi-e frica sa nu te vaneze Moartea care hoinareste pretutindeni, unde simte ca este un strop de viata …,Moartea este mai neagra decat funinginea care se prinde de interiorul uni horn, al unei casute cocotata pe umarul verde al unui deal -de legenda …,i-a raspuns Marin Ionita tremurand de frica si de frig!
_Ascuta-ma ,Fiule,a reluat dialogul Lacrima Albastra,Tu. Marine descinzi din zacamantul fierbinte al literaturii contemporane ,cand ti se v-a raci acest zacamant de suflet nobil,vei fi asezat in adormirea vesnica in asezamantul monahal, din Paradisul padurii Trivale.
Casa ta de veci am dobandit-o de la IPS -Calinic Argeseanu,si El scriitor patristic,desemnat de Dumnezeu,sa-ti daruiasca ceea ce nimeni din Pitesti nu ti=-a dariut , acest bulgare de aur,in care vei dormii-scriind mereu …
Aici, draga Marin Ionita,te va imbratisa cu adevarat Eternitatea ,secondata de heruvimi,si de scriitorii care nu te vor uita niciodata .
Azi,21 mai 2018 a consemnat si inscriptionat in marmura amintirilor…E m i l S i n e s c u.