Zilele trecute, în timpul vacanţei de 1 Mai, am trecut pe Dealul Negru pe lângă un tir distrus aproape în întregime de flăcări: fusese mistuit de un incendiu.

Devenim treptat judeţul lucrului bine furat

Şocant a fost faptul că în jurul „epavei” mişunau fel de fel de persoane care scormoneau prin cenuşă şi luau tot ce se mai putea lua (în special resturi de fier care puteau fi valorificate la centrele de colectare care închid ochii la orice li se aduce).

Imaginea este elocventă pentru ce s-a petrecut în Argeş şi nu numai şi încă se petrece. S-a furat şi încă se mai fură la scară… industrială: se sparg chişcuri de ziare, dar şi frizerii; se fură din firme, dar şi din godpodării; banul public este sifonat fără milă; din asfaltul turnat pe străzi se fură; pădurile sunt măcelărite de adevăraţi prădători; nu trece luna fără un desant al mascaţilor la evazionişti; din vechile ferme şi cooperative nu au mai rămas nici zidurile întregi; calea ferată Vâlcelele – Râmnicu Vâlcea a fost furată bucată cu bucată; uzine întregi s-au evaporat sub acţiunea unor adevăraţi rechini financiari şi imobiliari.

Parafrazând sloganul de campanie electorală a actualului şef al statului Klaus Iohannis, se poate spune că stăm în România lucrului bine… furat!

Distribuie pe Facebook