Filmul „Păcală”, regizat de Geo Saizescu, începe când Păcală este adus de o barză într-o copaie. Ideea aceasta nu este atât de artistică pe cât e de adevărată. Ea vrea să ne transmită că personajul principal al filmului întruchipează sursa prejudecăţilor, obiceiurilor şi pasiunilor care ne domină viaţa, de la naştere până la moarte. Drept care, dacă ne-am uita atenţi la un nou-născut şi i-am asculta cel dintâi strigăt al cărnii, am vedea cum se reflectă în ochii lui felul nostru de a fi. Astfel, ajungem şi noi la concluzia lui Alexis de Tocqueville, care ne îndeamnă să ne cercetăm copiii pentru a ne înţelege neamul din care facem parte. S-a născut un copil. Apoi, acest copil va creşte, va intra în contact cu semenii, porţile lumii se deschid, iar noi trebuie să desluşim la el apariţia în germene a viciilor şi virtuţilor acestui neam. În orice gest al copilului, aşadar, am putea vedea locul de unde provin prejudecăţile, obiceiurile şi pasiunile poporului. Ele vin din nelămurite adâncimi, exprimând neştiute nevoi sufleteşti şi tălmăcesc în gesturile micuţului cine ştie ce taine ale inconştientului său.
Iar dacă am trece de la copaia lui Păcală la banca de liceu, ne-am da seama că elevul din bancă ştie deja deosebirea dintre ideal şi realitate; el ştie că cinstea şi corectitudinea în viaţa de zi cu zi sunt o piedică pentru satisfacerea dorinţelor sale. Faptul că elevul cunoaşte acest lucru nu se datorează lecţiilor din sălile de clasă, laboratoare şi cabinete, care au ajuns să fie de un searbăd convenţionalism didactic, ci vieţii lui din curtea şcolii, de pe străzile oraşului ori de la televizor. Mai mult, el vede cum cei corupţi se îmbogăţesc şi trăiesc bine, iar cei cinstiţi intră în mizerie. Şi acest elev sau e fiul unui tată cinstit, sau al unuia corupt. În ambele cazuri, elevul nostru va prefera să plece din ţară şi să-şi facă un rost prin alte zări ale lumii. În acest caz nu au rost procentele de promovare sau de nepromovare a bacalaureatului, panoplia este destul de bogată, dar ceea ce mi se pare demn de reţinut este că majoritatea elevilor care au obţinut note maxime vor să plece din ţară. Deci, folosind această metodologie de a diagnostica, putem spune că majoritatea elitelor în devenire ale acestui popor vor să plece afară. Aceasta este principala trăsătură a poporului nostru. Acesta este adevăratul bacalaureat al poporului meu. Iată dar cum examenul de bacalaureat al elevilor de liceu este un indiciu al profilului psihologic şi sociologic al poporului român!
Prin urmare, aşa cum un elev resimte pregătirea sau lipsa acesteia de-a lungul celor patru ani de liceu atunci când se află în faţa examenului de bacalaureat, aşa şi popoarele resimt întotdeauna consecinţele originii lor. Deci, în cazul poporului român, împrejurările care i-au însoţit naşterea şi au contribuit la dezvoltarea lui îi influenţează toată devenirea sa istorică.
Iar aceste împrejurări sunt asemănătoare cu cele ale copiilor lipsiţi de grija părintească, educându-se de la sine prin codrii seculari, câmpii fertile şi folosindu-se de viciile şi virtuţile primite drept moştenire. Iată de ce noi ne-am îndreptat privirile mai degrabă spre pământ decât spre cer, păstrând multe din prejudecăţile strămoşilor, dar nu şi credinţa lor, interesul acestora, dar nu şi înţelepciunea, egoismul, dar nu şi devotamentul. Şi, în felul acesta, am ajuns ca nimic să nu ne fie nici interzis, nici permis, nici cinstit, nici necinstit, nici adevăr, nici minciună. Aşa pare că este astăzi şi absolventul de liceu.
Drept care, dacă pentru fiecare elev este important examenul de bacalaureat, cu atât mai important este pentru un popor. Ceea ce vreau să pun în evidenţă în rândurile de faţă este că fiecare din noi aduce în lume o problemă sufletească, pornită de departe, din cauzalitatea cea dintâi. În circa optsprezece sau douăzeci de ani, fiecare tânăr trebuie să spună de unde vine şi cine este. El spune de unde vine prin însuşirile lui personale şi spune cine este prin modul în care îşi reprezintă lumea înconjurătoare. Ca să vezi şi să înţelegi acest adevăr trebuie să fii călăuzit de gânduri şi idealuri legate de poporul tău, nu de dorinţa de a-l părăsi cât mai repede. Or, pentru ca tinerii să-şi lege destinele de poporul lor, trebuie ca acesta să aibă parte de o normală dezvoltare şi de adevăraţi conducători, de legi, de o atmosferă socială liberă etc. La fel se întâmplă şi cu liceanul nostru. Deci, pentru ca el să nu tremure în faţa examenului său de maturitate trebuia să fi avut profesori dedicaţi profesiei lor, dar şi guvernanţi înţelepţi, nu aşa cum a avut până acum, dornici să facă din profesori instrumente ale politicii lor.
Gheorghe SAVU
15 Comentarii
Andrei
Frumos. Felicitări.
Şcoala de masă este relativ recentă, am putea spune că din secolul XIX, în fapt, din secolul XX. Păcală este dinainte de această şcoală, aşa că el spune că a avut şcoala vieţii. Şcoala este însă din antichitate. Dar Păcală nu a avut acces la ea. Dar au apărut pasoptistii, şi cu ei şi după ei au apărut inginerii, scritorii, medicii, oamenii de stiinţă români. Iar poporul român şi-a demonstrat valoarea.
lavinia freimann schwabing
Tinerii nostri par sa nu mai fie legati de taramul ancestral si ca o enorma risipa de destine, nici macar nu se mai regasesc intr-o potentiala reinventare a propriei identitati. De fapt raul este sadit intr-o societate anxioasa, dubitabila, duplicitara, marturisita intr-un oprobiu general si refuzata cu argumente validate de ceea ce colectivitatea le ofera cu atata rusine. Revenind in arealul argesean putem spune ca este o enorma fractura intre tanarul absolvent de bacalaureat si batranul calator prin piata ceair. Intre aceste doua categorii clivajul este alimentat de toate exemplele nefericite oferite de postulatele mizeriei pe toata scala sociala a unui judet compromis. Ce l-ar putea determina pe tanarul licean sa se autoinventeze intr-un ghetou parazitat pana in cele mai fine detalii de guzganii rosii? Aceasta cosanguinizare a politicului cu presa, cu omul cetatii , cu infractorul dovedit sau potential a nascut o enormitate de ordin genetic, un mutant civil pe care omul normal ( adica proaspatul absolvent de bacalaureat) trebuie sa il abandoneze. Vorbiti dialecte diferite, iar raportarea la valori inventate ramane o scurta incursiune intr-o geriatrie invaziva in libertatea asumata a tanarului care doreste sa se trateze de molima care a pus stapanire pe oras. Paradoxal, jurnalistii de calitate ar trebui sa vada cum aceasta masa de elite poarta la export sansa unor locuri compromise pe tot esalonul valoric. Sunt efectele unei rebeliuni naturale care a ales sa nu intoarca obrazul unei societati dispuse sa mai loveasca odata. Bravo lor ! Este sansa unei supravietuiri decente, eliberata de erorile unor semeni murdariti intr-o istorie de-a dreptul rusinoasa. Acesti tineri absolventi poarta pecetea unor locuri necinstite de care trebuie sa se curete prin abandon. O imigratie a creierelor reformate de cultul personalitatilor de carton, de deconstructivism social, de degradere ideologica, sunt absolut normale pentru a accepta ca s-a ajuns la saturatie. Foarte bine ca aleg sa recuzeze instanta unui pedigree stirbit pe toate planurile. Contemporaneitatea argeseana este o rusine infierabila pe tot palierul. Tinerii nostri trebuie sa paraseasca colivia odata ce au destule pene cat sa zboare dincolo de inchisoarea in care generatiile de obedienti le-au transformat caminul intr-un internat si destinele intr-o afranda adusa sceleratiei. Rusinea de a fi pitestean este asimilata acceptului colectiv. Ma uitam deunazi la lunga lista a cetatenilor de onoare a acestui municipiu. Stau laolalta, personalitati de valoare langa infractori sau nulitati absolute. Ce fel de logica sta intr-o astfel de consecinta? Voi, ca oameni de presa ar fi trebuit sa fiti primi care sa traga un semnal de alarma cautand un canal de comunicare credibil pentru tineretul dezorientat al cetatii. Dumneata il pomenesti pe Pacala, uitand ca Tandala face parte din structura epica a acestei drame la nivel de oras, judet, sau comuna… Qui prodest? Mie? Dumitale? Lor in nici un caz… Conceptul de ,,popor,, este atat de vag incat nici macar cel de ,,familie,, nu mai are substanta celulara incat sa poata constitui un format de pornire al calcului rational. De ce tinerii absolventi de bacalaureat ar trebui sa imparta viitorul cu dumneata domnule Savu? Ce vina poarta ei sa ramana intr-o societate alienata de paradigma autocopierii transformata in sens? Nu ! …Ei nu merita asta fie si doar pentru ca aceest zooland rosu aflat in putrefactie de sus pana jos, nu merita sa aiba exemplare rare aflate pe lista extintiei doar pentru a putea justifica un demers decorativ. Mirosul fetid al unui conglomerat social este insuportabil la scara mare. Pitestiul are o trista celebritate. Este suficienta o cautare pe internet care sa indice dimensiunea dramatica a ceea ce se numeste,, fractura intre civilizatii,,. Va place voua ( celor din generatia rosie) sa tineti captivi in cuantele lui Pacala o mana de tineri cu potential care au ales libertatea in locul seriei mari stantate de la centru? Cu ce pret trebuie acesti oameni sa plateasca sansa la a se reinventa in normalitate? Daca pitestiul este o umbra strepezita astazi, acest lucru nu i se datoreaza tanarului ,,imigrant cu bacalaureat,, ci aceluia care a manipulat, manipuleaza si traieste in pacatul rosu pentru un codru de paine cu ketchup PSD.
Ioan
Din diverse motive, obiective, multi copii nu reuşesc să realizeze performanţe şcolare, şi implicit nu acced la profesii mai bine plătite. Nici nu ar fi atâtea posibilităţi. Dar accesul lor în continuare la educaţie, respectarea drepturilor lor de oameni, satisfacerea nevoilor lor fundamentale, trebuie să fie neîngrădite, dacă ne respectăm ca oameni, ca fiinţe gânditoare şi respectăm faptele umane ale înaintaşilor, pentru că viaţa a demonstrat că numai cooperând putem exista. Noi suntem noi pentru că alţii au fost şi pentru noi.
Andrei
N-am fi fost dacă alţii n-ar fi fost pentru noi, parinţi, bunici şi mulţi alţii, profesori, medici, şi alţii care ne-au produs hrana, ne-au construit casele, ne-au produs electricitatea, ne-au adus informaţia în casă prin mijloacele media şi ne-au făcut viaţa mai uşoară. Şi exemplele pot continua.
MILICĂ
La acest moment se pune întrebarea ce vrea politicianul român de la generaţia tânără?
Răspunsul este destul de simplu, să fie cât mai slab pregătit., pentru a fi uşor de manipulat şi pe cât posibil să nu- şi cunoască drepturile.
VICTOR VIOREL
Cum sa dea poporul roman bacalaureatul , atat timp cat el nu are nici 4 clase?
IONEL
Este absurd, să ceri de la copii, atâta timp cât mulţi dintre inspectorii şcolari lasă ideea că nu au absolvit bacalaureatul.
Cât despre bunul simţ al acestora în mod sigur au absentat de la şcoală când s- au predat lecţiile în cauză.
Tudorica
Către Domnul Trandafir
Domnule Trandafir, am și eu o nedumerire. Cum ați ajuns, domnule Trandafir, un simbol al dascălului, dacă nu aveți habar de cele mai importante aspecte din învățământ? A, pe vremea dumneavoastră cea mai mare importanță o aveau elevii!… Elevi ați spus, domnule Trandafir? Ce-s ăia elevi?
Savu Gheorghe
Pentru lavinia freimann schwabing:
Dumneavoastra transformati lupta dintre generatii intr-o problema ideologica. Vreti sa spuneti ca tinerii sunt prinsi astazi intre „batranul calator prin piata ceair siguzganii rosii”. Dar noi, tinerii de acum 30 de ani, nu eram prinsi intre ciocan si nicovala? Desi nu doresc sa ideologizez aceasta lupta intre generatii, pot sa va spun ca eu sunt mandru ca apartin „generatiei care s-a scuturat de comunism cum se scutura rata de apa” (Petre Tutea). „Generatia ta este plina de glorie”, mi-a spus Ioana Arnautoiu, fiica unui erou argesean. Vorbiti de rusinea de a fi pitestean!!! Pai, nici nu va dati seama cati studenti din Pitesti l-au urmat pe Tutea prin Cismigiu in urma cu 30 de ani. Nici nu va dati seama cine a facilitat intalnirea Regelui Mihai cu Elisabeta Rizea etc. Rusinea reeducarii comuniste de la Pitesti este spalata de sacrificiul suprem al multor argeseni, care sunt astazi total necunoscuti. Cel langa care eu am copilarit a trecut pe la puscaria comunista Pitesti si i-a fost zidita fereastra de la celula pentru a nu mai privi cerul. Apoi, a mai fost o data luat de comunisti, pentru ca l-au prins cu o carte interzisa. Si acesta a fost pitestean. Cu asemenea oameni ce facem? Va e rusine ca lista cetatenilor de onoare este lipsita de…onoare. Or, aceasta lista este politica. Nu acolo trebuie sa priviti atunci cand cautati sa impartasiti sentimentul de mandrie, ci spre usa Bisericii Sfantul Gheorghe, si veti vedea tineri care intra si ies continuu. Numai acolo putem sa capatam mandria fata de semenii nostri, asa cum ne invata si Kafka in scrisoarea sa. Ma intrebati daca absolventii de bacalaureat ar trebui sa imparta viitorul cu mine. Nu cred ca ar trebui acest lucru, pentru ca generatia mea si-a avut idealul sau, ori acum aproape ca fiecare tanar isi are zeul sau, care este identificat in contul bancar. O tanara de la psihologie, tanara care imi urmeaza dupa 25 de ani, mi-a spus ca pentru ea conteaza banii, nu intrebarile mele stupide despre treptele terapiei. Si aceasta tanara este o studenta de nota 10. In sfarsit, nu trebuie sa ideologizam lupta dintre generatii, pentru ca astfel judecam dogmatic si devenim la fel ca aceia pe care ii respingem. Sigur, este greu sa intelegem de ce tinerii de astazi par a avea cei mai mari dusmani pe proprii lor parinti. Am putea spune ca acesti parinti s-au lasat umiliti… Dar ei, tinerii de astazi, nu vor fi la randul lor judecati de proprii copii pentru ca au fugit dintr-un loc in altul, alunecand pe un pamant ca si cum le-ar fi fost strain? Deci, astazi, Isaac nu mai doreste sa se sacrifice lui Abraham pe altarul viitorului. Or, generatia mea s-a sacrificat, pentru ca tinerii de astazi sa poata fi liberi. Dar ei au inteles libertatea aceasta in mod gresit, rezumandu-se la a cauta mese mai bogate. „Domnule, mi-a spus Adrian Marino, am ajuns ca idealul nostru sa fie o masa bogata.” Deci, foarte bine, tinerii sa plece afara, dar copiii lor sa nu ajunga sa traga cu pistoale pe strazile oraselor straine, pe motiv ca nu sunt intelesi de semenii lor. Deci, Pitestiul, orasul in care eu am aterizat de vreo 10 ani, poate fi scos la lumina nu de mine, pentru ca eu am avut o alta misiune, aceea de a ma scutura de comunism, ci de tinerii actuali, nu prin fuga, ci prin implicare cinstita si valoroasa in viata acestei comunitati, chiar daca acest lucru inseamna sa te sacrifici. Va multumesc!
lavinia freimann schwabing
Stimate domnule Savu. Sa stiti ca intamplator sau nu, si eu sunt scutarata de comunism cam prin aceeasi perioada temporala insa nu am facut niciodata din treaba asta vreun merit special. Apoi ar fi necesar sa lamurim cateva lucruri pentru a nu denatura logica acestor conversatii. Nu neaparat Doamna Arnautoiu trebuie sa valideze o astfel de calitate. Lucrurile sunt mult mai fine in profunzimea lor. Sa va explic de ce. Dumneavoastra scrieti intr-un cotidian care s-a numit ,,Secerea si ciocanul,, – oficiosul comunist din tineretea noastra. Este o pura intamplare ca unii dintre colegii de la Argesul au fost membrii de partid. Si tot o pura intamplare este si stiva de articole pro PSD care a urmat imediat dupa ,,Fesivalul din 22 decembrie 1989). Tot o concidenta stranie este si prietenia dintre unii dintre colegii de la redactie cu cativa puscariasi ordinari de la Colibasi. Intamplator sau nu acestia erau abonatii articolelor cu osanale cu mult timp dupa ce dvs. ati aterizat in Pitesti. Faptul ca va considerati un idealist nu are nici o legatura cu ceea ce va scriu eu aici. Puteti sa va condiderati oricum indiferent ce as argumenta eu. Nenorocirea nu vine de la asta ci de la schimonosirea adevarului. Practic ori nu il acceptati, ori pur si simplu ati fost contaminat ideologic. Ceea ce v-am descris mai inainte este nu numai purul adevar, ci adevarul suprem ! Si ca sa lamurim si cu Biserica Sfantu Gheorghe…Toata lumea intrega la cap ( aceea cata mai e) cunoaste cat de contraversata a devenit Biserica Ortodoxa Romana. Daca dumneavoastra considerati ca tinerii care intra in imobilul pe care l-ati pomenit reprezinta cea mai elitista forma de civilizatie, atunci eu am sa va spun ca pt mine tinerii pitesteni care intra la Oxford sau Cambridge alcatuiesc substanta salvarii acestui oras rosu. Puteti inlocui la fel de bine imobilul Argesul din bd. Republicii cu cel din Berlin a agentiei Reuters. Si va invit sa inventariem tinerii care intra si ies de acolo…
Popa
Doamna detinatoare a adevarului suprem, inteleg (din discursurile dv foarte alambicate) ca sunteti anti-PSD, dar trebuie sa pricepeti si dv. ca sunt si altii (destul de multi) care sunt pro-PSD. Ce trebuie sa facem, sa-i omorâm? Că nu sunteţi dv de acord cu ei? Ziarul Argesul a avut si atitudine pro-PSD, dar si a criticat mult PSD-ul. A lăudat unii oameni (nu neaparat din PSD), dar i-a si criticat pe altii, chiar din vârful PSD. Sunt opinii si opinii… ce, numai ale dv sunt bune? Ce ne tot fluturati steagul independentei?
„Secerea” sau Secera (apropos de gramatica dv.care va poate face sa deveniti nesimtita – sunt cuvintele dv)?
Savu Gheorghe
Ah, in legatura cu poza, aveti dreptate, dar cred ca nu are niciun sens s-o schimb
Sabin
Domnule Savu, nu-i mai baga in seama pe toti cainii care latra printre uluci, vorba lui Puric.
Jonny
De ce sa nu-i bagi in seama,tot ce am citit este interesant.
alex
E o diversiune, domule Puiu! Jalnic.