Grupul Renault a decis mutarea în Maroc, începând din acest an, a liniei de producţie a modelului Dacia Logan MCV, produs înainte vreme exclusiv la Mioveni, după cum anunţase în toamna anului trecut Jean-François Gal, directorul uzinei Renault Tanger, citat de presa auto franceză. S-au confirmat astfel avertismente lansate în ultima vreme, care prevedeau mutarea parţială a producţiei de Dacii în Maroc, cauzată, în principal, de tergiversarea la infinit a construcţiei autostrăzii Piteşti-Sibiu. Liderii sindicali de la Dacia şi fostul ministru de Externe argeşeanul Cristian Diaconescu au atras atenţia că, dacă nu se face mai repede autostrada, o parte din liniile de producţie de la Mioveni vor fi mutate în Maroc. Ceea ce, iată, s-a întâmplat. Iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare.

Investiţii masive

În prezent, cadenţa de fabricaţie a uzinei Dacia de la Tanger este de aproximativ 340-350 de mii de maşini pe an, adică egală, practic, cu cea de la Mioveni. Renault a angajat în 2016 peste 600 de oameni la uzina de la Tanger şi anul acesta începe acolo fabricaţia modelului Logan MCV, produs în prezent la Mioveni. Pentru acest nou proiect, grupul Renault a prevăzut investiţii masive, de 20 milioane euro, la uzina la care până acum s-au investit deja colosala sumă de 1,2 miliarde euro.

Foarte important e şi faptul că, în Maroc, grupul Renault mai deţine o uzină, la Casablanca. Acolo, deocamdată, se produc sub 100.000 de maşini anual, dar francezii investesc continuu în creşterea capacităţii uzinei, care va ajunge şi ea la cifre de producţie de ordinul a sute de mii de maşini. Ca atare, anul 2016 – primul în care în Maroc s-au fabricat mai multe Dacii decât la Mioveni – este doar începutul. În anii ce vin, ecartul dintre producţia de Dacii în România, respectiv în Maroc, se va mări constant. În favoarea africanilor, evident. De ce suntem atât de siguri de acest lucru? E simplu: grupul Renault a ales să investească 1,2 miliarde euro în Maroc, nu în România. Ca atare, acolo va creşte producţia de maşini, nu la noi. Fără investiţii suplimentare, capacitatea de producţie a uzinei de la Mioveni nu are cum să crească la mai mult de 400.000 de maşini anual. Şi aceasta e o cifră optimistă. Una care, probabil, cu tristeţe o spunem, nu va fi atinsă niciodată.

Francezii, nebăgaţi în seamă

Acum doi ani, preşedintele Dacia de la acea vreme, Nicolas Maure, lansa un avertisment foarte serios Guvernului Ponta: „Ceea ce aşteptăm cu adevărat din partea Executivului este ca autostrada (Piteşti-Sibiu – n.r.) să fie terminată până în 2020”. Or, Cabinetul Ponta n-a făcut nimic în acest sens. Foştilor miniştri de resort, Dan Şova şi Ioan Rus, nici prin cap nu le-a trecut să se apuce de acest proiect vital pentru ţară. Cabinetul Cioloş a avut timp să se ocupe doar de pregătirea documentaţiilor necesare demarării lucrărilor. Pe scurt, nimeni din guvernele ultimilor ani nu prea l-a luat în serios pe Nicolas Maure. Consecinţele sunt cele la care asistăm azi: Marocul ne-a depăşit la producţia de Dacii, iar centrul de greutate al operaţiunilor Dacia se mută, treptat, înspre ţara africană. Pentru noul Cabinet Sorin Grindeanu, autostrada spre Sibiu e adevăratul test de bune intenţii. Promisiuni, ca de fiecare dată, există din belşug.

Cu ce ne bate Marocul

…În primul rând, ne „bate” la capitolul lefuri. La uzinele din Maroc se câştigă în medie sub 300 euro lunar, în vreme ce la Mioveni, ceva mai puţin de 600, net. Însă, credem noi, nu din cauza asta se mută Dacia înspre Mediterană, ci din cauza infrastructurii. Marocul dispune de o reţea de autostrăzi în lungime de peste 1.800 km, în vreme ce noi încă nu am atins pragul de 800 km! În plus, cei 1.800 km de autostradă din Maroc leagă între ele uzinele Dacia-Renault de la Tanger, în nord, respectiv Casablanca, în sud, tranzitând capitala, Rabat. Practic, autostrăzile marocane merg de la porţile celor două uzine până în porturile unde maşinile produse sunt încărcate pe vapoare şi trimise la export în Europa. Comparaţi aceste lucruri cu ceea ce are Dacia la dispoziţie la noi, în materie de infrastructură, şi vom înţelege cu toţii de ce Dacia devine din ce în ce mai mult marocană şi din ce în ce mai puţin românească.

Unica salvare a Daciei

Termenul-limită dat de conducerea Renault expiră peste trei ani. Deocamdată, stăm bine: se fac studii de fezabilitate, planuri, proiecte etc. Practic, nu s-a făcut absolut nimic. Lucrările nu au început pe niciun tronson. Exproprierile necesare s-au realizat, ne spun surse din ministerul de resort, în proporţie de cel mult 5%. Sunt şanse foarte mari ca lucrările să nu înceapă nici acest an, ţinând cont de viteza de tip Iohannis cu care se mişcă şi actualul Guvern. Ca atare, e foarte mare probabilitatea ca la finele anului 2020 (termenul fixat de Renault) să nu avem finalizată autostrada. Caz în care se prefigurează repercusiuni dramatice. Guvernul PSD are, totuşi, trei ani la dispoziţie pentru a le demonstra tuturor românilor că vrea şi că poate. Îi dorim succes. În caz contrar, îi invităm pe strategii de frunte ai acestui partid să-şi imagineze cam ce scor vor obţine la următoarele alegeri, dacă ele vor găsi Dacia mutată pe trei sferturi în Maroc.

Sorin SIMION

Distribuie pe Facebook