Faptul că unii profesori s-au înscris la examenul de directori de şcoli este o veste bună pentru mulţi dintre colegii lor şi nu numai. Acest lucru ar putea duce la eliminarea suspiciunilor cu privire la numirea pe criterii politice în fruntea şcolilor, dar şi punerea accentului pe profesionalism şi management corespunzător învăţământului preuniversitar. Drept care, examenul de director de şcoală este văzut de ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, ca un fel de „terapie de şoc” pentru acest nivel al învăţământului românesc. Or, părerea mea de om sceptic este că leardership-ul educaţional suferă de un mare şi ireparabil cusur: acela că este aplicat de nişte oameni care nu au trecut poate niciodată printr-o şcoală de la ţară. Sau dacă au trecut, au fost în campanie electorală. Deci, nu poate fi aplicată o terapie de şoc acolo unde closetul este în fundul curţii, iar sălile de clasă sunt încălzite de la focul din sobele vechi de patruzeci sau cinzeci de ani. Iar până se aprinde acest foc, trebuie să se ţină ferestrele deschise o jumătate de oră pentru aerisire. Drept care, o astfel de terapie se poate face cu bani, cu foarte mulţi bani şi cu multă „aerisire”.
Pe de altă parte, consecinţele prezentării unor imagini distorsionate sunt demascate astăzi când, la examenul pentru ocuparea funcţiilor de directori de şcoli, s-au prezentat, în general, directorii actuali, în condiţiile în care oricine, cu o oarecare experienţă şi calificare, ar fi putut participa. Ce-mi spune mie acest fapt din punct de vedere sociologic? Răspunsul îl voi da printr-o judecată formată din două premise antinomice: ori actualii directori sunt cei mai buni manageri din şcolile respective, ori ceilalţi doritori au renunţat de a participa, considerând că este tot un examen politic. Îi voi lăsa pe cititori să-şi exprime părerea cu privire la această contradicţie în termeni. Pot să spun doar atât: îi cunosc personal pe câţiva directori şi ştiu că sunt oameni de toată isprava; oameni centraţi pe relaţii pozitive şi performanţă. Şi le voi aminti aici pe profesoarele Dina Roxana Dorobanţu, director al Şcolii „I.C. Lăzărescu” Ţiţeşti, şi Luminiţa Ştefan, director al Şcolii Gimnaziale Hârtieşti. Alături de aceste doamne se află şi echipa din fruntea ISJ Argeş, respectiv Dumitru Tudosoiu şi Dragoş Vrânceanu, care se detaşează valoric net faţă de echipele care au condus acest inspectorat până mai acum câţiva ani. Iată dar că, politic sau nu, există şi oameni cu vocaţie pedagogică şi managerială, dar aceştia, după ştiinţa mea, sunt din ce în ce mai puţini.
Prin urmare, dacă societatea noastră şi-ar pune cu adevărat marile întrebări cu privire la alcătuirea ei, atunci educaţia nu ar putea obţine un răspuns favorabil. Nicăieri la nivelul acestei alcătuiri schimbările nu sunt mai brutale, implacabile şi mai neaşteptate ca în educaţie.
Cine mai poate anticipa ce va urma în acest domeniu important al societăţii dacă politicienii îşi schimbă atitudinea faţă de el de la un moment la altul, în funcţie de împrejurări? Este poate perioada cea mai sfâşiată în nelinişti şi cea mai decadentă în educaţie. Iar dacă aş fi pe vremea lui Demostene, aş zice şi eu precum Eschines: „O, pământ, o, soare, o, virtute, şi voi, inteligenţă şi ştiinţă prin care deosebim binele de rău, eu mi-am împlinit datoria prin faptul că am spus. Dacă am înfierat starea aceasta proastă din educaţie, am făcut-o conform dorinţelor mele, dacă am fost mai prejos, am fost potrivit puterilor mele. Dar cine citeşte aici să se gândească la cele spuse de mine”. Cu acest adevăr sunt de acord dascălii înşişi, ei fiind cei care îmi semnalează tot felul de abuzuri comise de imixtiunile politicului în treburile şcolii.
Pe de altă parte, nu trebuie să se înţeleagă că mă erijez în justiţiar didactic şi nu voi condamna pe nimeni în mod direct pentru starea jalnică în care se găseşte astăzi învăţământul preuniversitar. Nu voi proceda ca Demostene care şi-a răpus adversarul strigându-i în faţa mulţimii: „Fecior de rob, ai uitat când măturai clasele din Elpias?” Nu voi proceda în felul acesta, dar atâta timp cât se recurge la tot felul de teorii preluate de la diverşi teoreticieni străini, în timp ce la noi closetele sunt încă în curte, nu putem să nu spunem că avem de-a face cu teoria formelor fără fond. Iar dacă vaste programe şcolare aruncă în fiecare an mii şi mii de tineri nepregătiţi pentru viaţă, şcoala demult a uitat că are şi îndatorirea să redea societăţii oameni cu fiinţă morală desăvârşită. De aici dezechilibrul din sufletul nostru, de aici adevărata tragedie morală în care ne găsim cu toţii. Mai marii învăţământului sunt prea încătuşaţi de interesele politice pentru a se mai interesa şi de fiinţa morală a generaţiei care îi urmează. În felul acesta, vorba lui Petre Ţuţea, avem o şcoală curioasă, la care profesorii dau examene, în timp ce elevii sunt doar supravegheaţi.
Gheorghe SAVU
13 Comentarii
Doctorul
E vorba de principiul terțului exclus, ori..ori, sau, sau. Or eu cred ca cine vrea sa fie director vrea pur si simplu, nu trebuie sa credem ca el este pus exclusiv polotic. Marea majoritate a acestor directori chiar au valoare, așa cum ați remarcat, insa testul de pe 12 a fost o bataie de joc.
Puiu
. Într-un fel vedeţi dumneavoastră situaţia din învăţământ , ca om încadrat în sistem, şi altfel o văd eu din afara lui. Este adevărat că sunt directori, aşa cum i-aţi împărţit dumneavoastră, dar mai sunt şi cadre cu vocaţie managerială care nu se implică şi nu vor să fie directori. N-am văzut până acum niciun ministru la Educaţie care să vină cu ceva WOW, iar terapia de şoc, a domnului ministru MIrcea Dumitru, este nulă. Şocul a constat în subiectele foarte slabe pe care le-a dat la actualul concurs. Mă mir că nu au ieşit elevii la protest! Într-o ţară în care, electrificarea nu a acoperit toată suprafaţa teritorială şi se învaţă la lampa cu petrol ,în anul 2016, unde nu se mai asigură învăţământul gratuit , iar educaţia, aşa cum spuneţi, a cunoscut cea mai decadentă perioadă, se văd foarte uşor rezultatele negative în societate. Mult timp s-a invăţat în această ţară în şcoli cu closetul în fundul curţii, cu sobe care scoteau fum , fără microbuze de transport, dar se alocau parcă mai mulţi bani pentru educaţie. Selecţia şi concursurile de admitere aveau un grad de dificultate mult mai ridicat, iar elevii şi absolvenţii de facultate erau altfel integraţi în societate, după absolvire. Calitatea învăţământului de după ’89 a scăzut mult sub nivelul celei dinainte de ’89, drept urmare nivelul de pregătire al absolvenţilor de acum ,cu toată dezvoltarea tehnologiei, duce la scăderea performanţei în activitatea socială, la creşterea accidentelor din cauza neştiinţei. Aţi remarcat foarte bine „că şcoala aruncă pe piaţă mii de tineri nepregătiţi pentru viaţă”. Şi ar mai fi ceva. Părinţii nu se mai ocupă de copiii lor, din mai multe cauze, aşa cum o făceau altădată, unii nemaiavând puterea materială să-i trimită la şcoală ,abandonul şcolar atingând cifre astronomice. Unde este intervenţia statului? Am senzaţia că nu se vrea mai mult, că într-o societate care vrea să se dezvolte economic şi cultural, zbaterea ar fi mai mare! Poate greşesc, dar aşa se vede de la mine.
Savu Gheorghe
Domnule Puiu, nu greșiți, pentru că așa se vede și de la mine.
dora
De saracie domnul trandafir si a vandut cartile
A.V.
Din păcate, faţa I.S.J. Argeş a fost din nou pătată de sustragerea unor date confidentiale ale unor cadre didactice.
Inspectorii au ajuns sa- şi plătească poliţele făcând petiţii în numele altor persoane,. (sustrăgând şi folosind inclusiv C.N.P. -urile din instituţie), la diverse instituţii.
Se pare că în redactarea respectivelor petiţii prin furt de identitate a fost folosită tehnica I.S.J.- ului.
ION
Chiar dacă avem o lege care obligă instituţiile statului să nu divulge C.N.P. urile şi alte date personale, din păcate procedurile sunt călcate în picioare de instituţiile în cauză.
Astfel, constatăm că reprezentantul I.S.J. Arges- Tudosoiu Dumitru nu a semnat niciun document prin care să se angajeze că nu divulgă şi nu se foloseşte de datele personale ale cadrelor didactice.
În aceste condiţii, se pune întrebarea dacă este legal constituită baza de date a I.S.J.- ului cu datele confidenţiale ale cadrelor didactice, (mai ales la acest moment când a devenit o practică pentru unii inspectori care folosesc C.N.P.-urile şi scriu în numele unor cadre didactice, fără acordul acestora)?
Calin
Atâta timp cât avem politicieni „aterizaţi- cu concurs” în fruntea unor instituţii este normal să fie sustrase identităţile persoanelor din sistem.
Marile furturi în România au fost realizate de politicieni sub justificarea că au adus bani şi capital politic la partid, a se vedea afacerea Siveco- Office, Şova- Ponta, etc.
Faptul că sistemul de educaţie dintr- un judeţ este fraudat prin sustragerea datelor personale ale cadrelor didactice nu trebuie să ne mire.
Trebuia să ne mirăm, dacă nu s- ar fi întâmplat aşa.
Victor Viorel
Țara a fost stricată de educație.Scoala a ajuns un fel de mall.
Samir
Scoala le strica educatia copiilor .
Andrei
Ocupând posturile prin promovarea concursului organizat de Ministerul Educaţiei, directorii de şcoli sunt legitimaţi de acesta, şi au autoritatea delegată de el. Cine le contestă competenţele profesionale, probabil trebuie să o facă prin minister.
Andrei
Erată: competenţele manageriale
nicu
Domnule, concursul de Director părea un pas înainte datorită transparenței și faptului că este organizat de Minister. Iată că ma-m înșelat datorită faptului că acesta s-a dovedit a fi destul de accesibil. Un concurs ministerial trebuia să lase în funcție foarte puțini candidați. Dar să ne mulțumim că cineva a organizat totuși un concurs… .
CĂLIN
Doar nu se aştepta cineva, ca Ministerul Educaţiei să facă ordine în sistem.
Dacă s- ar fi dorit s- ar fi făcut de mult.
Dar, cum hoasul este bun pentru hoţi, continuăm aşa.
Ar fi fost absurd, ca „viitorii” directori să fie respinşi pe capete.
Principiul este simplu. Solciologic, constatăm că 95% dintre cei care au trecut concursul sunt din vechii directori numiţi de Generalul Tudosoiu. Dacă mergem pe acest principiu ar însemna că Tudosoiu a ales ceea ce era mai bun din sistem adică oamenii P.S,D. ului, celelalte partide neavând candidaţi capabili să ocupe astfel de posturi.
Realitatea este mult mai cruntă.
Sistemul funcţionează numai pe şpagă, şpagă care a pleacat de la directorii în funcţie către I.S.J, care la rândul ei o bună parte este dirijată către Minister.
Oare cum ar fi fost posibil ca ditamai Ministerul să respingă tocmai şpăguitorii.
Problema este veche în sistem de pe vremea lui Bratu (actualmente tot P.S.D.) care aduna cel puţin câte 5 milioane de cap de director pe luna de funcţionare.
Rezultatul: fericire mare pe capul Ministerului, supărare pe măsură pentru pălmaşul de rând care trebuie să suporte corupţia, mizeriile sistemului şi nu în ultimul rând să trudească pentru bunăstarea celor de sus.