„Ei stau de ceartă şi ne-au lăsat iar fără guvern!”

PSD îşi dă jos al doilea guvern în decurs de un an! După scenariul Grindeanu, şi Mihai Tudose a fost forţat să plece din funcţia de premier. Cu demisie, e drept, nu prin moţiune, dar probabil că istoricii vor căuta mult să mai găsească un partid care să-şi prăbuşească astfel propriile guverne. Pe fondul uluielii generale (deşi, să fim drepţi, semnale ale războiului dintre Liviu Dragnea şi Mihai Tudose nu lipseau), PNL se vrea la guvernare, Iohannis se cruceşte, fostul premier Cioloş vorbeşte despre anticipate, mulţi social-democraţi aplaudă, alţii sunt stană de piatră… Cine are de pierdut? Ţara, evident!

Guvernaţi!

În anii scurşi de la Revoluţia din decembrie 1989, politica românească a fost una originală, ieşită din tiparele gândite în ţările civilizate. Nu am fi avut nimic împotrivă dacă s-ar fi respectat, dincolo de războaiele politice, o linie anume: astea sunt priorităţile, asta avem de făcut, asta facem. Nu! Fiecare ministru a avut viziunea lui, fiecare guvern a propus reforma lui, fiecare a promis multe şi s-au făcut puţine. Să luăm, de exemplu, Argeşul. Ni s-a promis autostradă spre Sibiu? Ni s-a promis. Şi vedeţi şi dumneavoastră că nu s-a făcut nimic. Ni s-a promis drum expres spre Craiova? Ni s-a spus că vom avea reabilitate Transfăgărăşanul şi drumurile naţionale importante? Ni s-a aruncat gogoaşa atragerii de investiţii? Da, toate ni s-au spus, puţine s-au făcut. În Argeş statul a făcut cu bani proprii după Revoluţie o centură ocolitoare a Piteştiului, o bibliotecă judeţeană, un nou muzeu, un pod la Căteasca pe care stă să îl ia apa, un sediu pentru Salvamont la Cota 2000 şi a cârpit multe drumuri. Au dispărut însă zeci de agenţi economici importanţi şi multe sedii regionale de instituţii deconcentrate. Oare de ce i-om fi ales pe unii şi pe alţii să ne conducă?

Reacţii

„Mi se pare strigător la cer! Noi nu mai ştim cum să facem faţă problemelor, cum să ne descurcăm anul ăsta cu bugetele şi investiţiile, iar ei stau de ceartă şi ne-au lăsat iar fără guvern! Am un gust amar!”, ne-a spus un primar PSD din zona de nord a Argeşului. „De asta aveam noi nevoie? De asta? Cum să dai jos un premier care are cea mai mare creştere economică din UE? Suntem oare o ţară de nebuni?”, se întreabă retoric un alt edil, din sud. În fine, un primar din apropierea Piteştiului e ceva mai pragmatic: „După mine, să îşi spargă capul cât vor, dar să guverneze ţara. Nici nu s-a dat drumul la axele pentru fonduri europene, iar acum stăm de alt guvern. Cine a mai văzut ca un partid să îşi dărâme într-un an două guverne?”.

Concluzie

Cert este că… nu este bine. România are nevoie mai mult ca oricând de stabilitate, de predictibilitate, de o evoluţie în acord cu tendinţele europene. Or, o criză politică numai aşa ceva nu aduce! Pe de altă parte, mai că le dăm crezare celor care au strigat în stradă de atâtea ori că partidele sunt o apă şi-un pământ. Cu alte cuvinte, nici alţii nu sunt mai breji decât cei de la PSD. Şi atunci, oare, să nu le dai crezare şi celor care plâng după monarhie? Haideţi, fraţilor, la treabă! România nu e moşia nimănui, iar guvernele trebuie să fie în slujba cetăţenilor, a ţării, nu a unei persoane sau a unui grup de persoane!

Distribuie pe Facebook