Ficatul este organul central, laboratorul biochimic al organismului, care produce, modifică, stochează şi eliberează grăsimile circulante.

Depozitarea excesivă de grăsimi în ficat, mai precis în celulele ficatului, ca urmare a unui metabolism defectuos, generează hepatosteatoza. Ea devine evidentă clinic şi se poate depista ecografic atunci când cuprinde mai mult de 30% din volumul ficatului. Este cea mai frecventă afecţiune hepatică, la noi şi în lume, putând afecta până la 20-30% din populaţie. După cauzele şi mecanismele biochimice care o produc, hepatosteatoza se poate clasifica în formele: nonalcoolică, alcoolică şi steatohepatita nonalcoolică (NASH).

Hepatosteatoza nonalcoolică este forma cea mai fecventă şi are prognosticul cel mai favorabil.

– Cauza ei principală este sindromul metabolic care adună în mod nefericit, pe un fond de predispoziţie ereditară: obezitatea abdominală, trigliceridele crescute ( >160 mg%), rezistenţa crescută la insulină, diabetul zaharat de tip 2 şi hipertensiunea arterială. Alte cauze ale ei mai puţin frecvente sunt: boli metabolice congenitale, boli inflamatorii colonice, sarcina, nutriţia parenterală prelungită, chirurgia gastrică pentru obezitatea morbidă, unele medicamente administrate prelungit (cortizonicele, estrogenii sintetici etc).

– Majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici, iar 1/3 din ei pot acuza: astenie, balonări, disconfort şi dureri spontane sau la palparea ficatului moderat mărit.

– Testele funcţionale hepatice sunt de obicei normale, o bună parte din evoluţie, alteori TGP şi TGO sunt puţin crescute (1,5-2 XN).

– Ecografia abdominală efectuată la un control general sau pentru alte suferinţe poate depista un ficat moderat mărit şi cu structură mai densă.

O menţiune specială se acordă steatozei hepatice acute de sarcină care, odată evidenţiată, trebuie internată de urgenţă, din cauza ratei crescute a mortalităţii în unele cazuri. Există însă şi forme uşoare la care după naşteri totul revine la normal.

Ca măsuri preventive pentru hepatosteatoza nonalcoolică menţionăm: o alimentaţie sănătoasă (evitarea grăsimilor, excesului de făinoase şi dulciuri, băuturilor energizante şi carbogazoase, creşterea consumului de fructe şi legume proaspete autohtone, carne slabă) şi exerciţii fizice diverse practicate zilnic 30-40 de minute.

Hepatosteatoza alcoolică are o prevalenţă în creştere din cauza consumului sporit de alcool, de la vârste tinere şi la ambele sexe. Cantităţi de alcool absolut, zilnic ingerat, depăşind 20 g pentru femei şi 30 g pentru bărbaţi, duc în timp, după 8-10 ani, la instalarea ficatului gras alcoolic. La ei testele funcţionale hepatice sunt constant şi evident crescute (uneori de peste 150-200 ui/ml şi, în mod specific, cresc GGT-ul şi fosfataza alcalină serică).

Graniţa de la consumul zilnic de alcool, „ţuică curată făcută de mine la cazan de aramă”, până la alcoolicul cronic, despre care am pomenit într-un recent articol, este alunecoasă şi variabil gradată de pacient, după bărbăţia lui.

Steatohepatita nonalcoolică (NASH) este o formă particulară de steatoză hepatică ce asociază inflamaţia, cu prevalenţă de 2-3% în populaţie. Cu factor etiologic ereditar, în discuţie fiind şi autoimunitatea, dar şi cu multe necunoscute, ea este certificată obligatoriu prin examenul biopsic hepatic. Testele hepatice sunt constant alterate, terapia este destul de ineficientă şi evoluţia ei este în procent semnificativ către ciroză şi cancer hepatic.

De luat aminte este că orice ficat depistat mărit ecografic trebuie atent investigat şi tratat de medici specialişti, gastroenterolog sau internist. Orice încercare făcută de pacient însuşi sau de medicina naturistă, fără investigaţie amănunţită, poate avea consecinţe nedorite.

Dr. Tiberiu STĂNESCU

Distribuie pe Facebook