5 Comentarii

  1. 1

    Anonim

    Hm!… Arce si unghiuri… Arcade gotice si meandre molcome de râuri leneșe…Țepi nedurerosi, dar multi si insistenți… Exista verdicte, dar si nuanțării. Percepția contează, atâta vreme cât esti conștient de ea si contează ca si devenire a ta, ca si continuitate, dar si ca sâmbure devenitor… Scrie, mai scrie, mai scrie-ne! Mie-unul îmi face bine citindu-te. Seara buna sa ai!

    Reply
  2. 2

    Anonim

    Mi-a plăcut cum ai descifrat trăirile de acolo. Mereu ai fost dincolo de cuvinte.

    Reply
  3. 3

    Ana

    Este o destindere. Citind, parca am fost si eu prezenta.

    Reply
  4. 4

    Elena Delia Dumitricāa

    Cuvintele d-voastra m-au purtat de pe un tārâm pe altul, farà sa fie nevoie sa arat pasaportul. La inceput mi se parea ca ma aflu prin „In Muntii Neamtului”; apoi asteptam sa citesc o critica durā la adresa celor in masura sa se ocupe de gospodarirea satelor; deodata …am auzit o muzica. Si va vedeam pe d-voastra ca spectator. Am urmarit spectacolul prin ochii d-voastra. Uffff! Nu mi-a placut ceea ce am vazut. Am vazut copii fara copilarie si oameni majori care…nu au fost , probabil , niciodata copii. Am vazut o betie umilitoare, nici de alcool, nici de cuvinte. Cred ca nici Caragiale nu ar putea glumi in aceasta situatie. Cred ca lui Creanga i-ar cadea pana din mâna, la cat iubea copiii. Eminescu ar iesi , trantind usa in urmā. Poate doar Slavici ar silabisi ceva… Si totusi Savu a avut rabdarea sa VAZA, apoi sa SCRIE. Uffffff!

    Reply
  5. 5

    Anonim

    Delia, am citit articolul datorita comentariului tau. Si nu am pierdut timpul

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată.