Puterea, opoziţia şi societatea civilă se întrec în mitinguri… Strigă unii împotriva altora, se acuză reciproc de toate relele pământului, iar dezbinarea (culmea, în anul Centenarului Marii Uniri!) a ajuns la cote alarmante. Sâmbătă au protestat la Bucureşti social-democraţii „împotriva abuzurilor”, iar duminică opoziţia a aplaudat protestele anti… PSD. Una-două, se iese în stradă: pentru justiţie, împotriva justiţiei, pentru decizii ale Curţii Constituţionale, împotriva acestor decizii etc. Sunt însă multe motive pentru care ar merita să fie organizate proteste…
Motivele noastre
Indiferent de guvernare, problemele par să rămână aceleaşi, aşa că iată pentru ce ar fi bune ieşirile în stradă:
– autostrada Piteşti-Sibiu: ne-au minţit toţi politicienii că o fac, dar nimeni nu a mişcat un deget; în continuare pierdem avantaje economice în raport cu Uniunea Europeană şi cu alte zone din ţară, dar mai ales mor oameni pe drumurile naţionale cu două benzi, de cele mai multe ori abia cârpite;
– tăierile ilegale de pădure: în repetate rânduri, cotidianul „Argeşul” a prezentat măcelul din pădurile noastre; camioane gâfâind sub greutatea buştenilor cară de zor în afara ţării „aurul verde”, iar noi am ajuns să importăm mobilă făcută din lemn românesc;
– distrugerea industriei: este un subiect asupra căruia ziarul nostru a insistat constant; au pierit unităţi de elită, precum ARO, Rolast, Grulen şi nimeni nu a fost găsit vinovat; platforma Arpechim e sortită dezmembrării; suntem invadaţi de produse de import, agricultura argeşeană a ajuns de subzistenţă, iar legumele şi fructele autohtone abia îşi mai fac loc în pieţe, darămite în hipermarketuri!;
– fiscalitatea ridicată: o fi bine pentru bugetarii cu salarii mari, dar „privaţii” sunt de-a dreptul cocoşaţi de taxe şi impozite care de multe ori conduc la închiderea afacerilor; Codul Fiscal se schimbă permanent, iar impredictibilitatea este unul dintre factorii care ţin şi mulţi investitori străini la distanţă;
– sistemul de sănătate: de acord, au fost mărite salariile medicilor şi asistentelor medicale, dar ce ne facem cu dotările precare din spitale? Ce ne facem cu mentalitatea unor cadre medicale care, în ciuda veniturilor mari, continuă să ia „atenţii”? Ce ne facem cu sistemul sanitar la ţară, acolo unde oamenii sunt din ce în ce mai bătrâni şi mai bolnavi, ei neavând acces nici măcar la servicii de urgenţă?;
– sistemul de educaţie: ne plângem că nu mai avem meseriaşi, dar guvernanţii nu fac prea multe pentru a adapta şcoala la cerinţele pieţei muncii; copiii şi părinţii sunt în continuare „vaci de muls” pentru unii profesori (prin meditaţii impuse, plata hranei la grădiniţe, plata unor manuale şi auxiliare, excursii şi tabere etc.); s-au construit şcoli în care nu mai sunt copii, iar abandonul şcolar persistă în unele zone. E o minune că, în acest condiţii, încă mai produce elite şcoala românească!;
– scumpirile: nu în ultimul rând, deşi suntem la coada Europei când vine vorba despre venituri, la preţuri ne-am „aliniat” repede. Preţul carburanţilor este printre cele mai mari din Europa, „băieţii deştepţi” din energie (gaze şi curent electric) s-au înţeles între ei să majoreze tarifele, la cote aproape intolerabile (nu o spunem noi, ci Consiliul Concurenţei!), iar accizele sunt printre cele mai mari la multe produse.
Aşadar, câteodată îmi vine să spun: mare minune că încă #mairezistăm!

Distribuie pe Facebook