Ceea ce se spune despre civilizaţia actuală este că activitatea omenească se desfăşoară după „legea celui mai mic efort”. Oamenii cu feţele sănătoase se lasă purtaţi de nişte maşini luxoase, nu fiindcă i-ar obliga slăbiciunea unor trupuri stoarse de vârstă şi boală, ci pura senzualitate a acestora care au obiceiul efortului cât mai mic. Buzunarele lor sunt ticsite de bani, iar în sânul acestei civilizaţii vântul flutură în jurul unor uriaşe pancarte, pe care stă scris că datoria omului este să înveţe a lua tot ce se poate de la viaţă, a manevra conturile bancare, a face o firmă, a trăi cât mai confortabil, pentru că paradisul actual nu poate fi decât unul economic şi al bunăstării. Trai bun, confort, succes în afaceri, satisfacerea instinctelor primare, toate acestea fac parte din idealul omului actual. Drept care, există pretutindeni o dorinţă lacomă de a stoarce vieţii toate plăcerile pământeşti, de a trăi animalic de bine, de a te pune la adăpostul tuturor suferinţelor. De la pregătirea hranei până la deplasarea dintr-un loc în altul, de la tratamentul bolilor la activităţile de la serviciu, nu putem să ne dispensăm de produsele civilizaţiei actuale. Aceste produse formează anturajul omului actual. Deci, civilizaţia noastră este lipsită de suportul cultural. Astăzi, avem o cultură din care lipseşte gândirea, fiind bazată pe simţire. Nicio operă nu-l mai însoţeşte pe autor de-a lungul a mai multor ani, ci ea este realizată peste noapte, tot cu ajutorul produselor civilizaţiei. Faust este azi scris într-o zi, nu aşa cum l-a scris Goethe, în întreaga viaţă. Trăim azi un timp care fuge din gândire şi se refugiază în lumea virtuală a internetului. E un simptom de imaginaţie obosită, de fantezie secată.

Prin urmare, civilizaţia promovează o viaţă materială, chiar ultra-materială. Este civilizaţia imaginarului electronic. Un imaginar creat de internet, televiziune, cinematograf, maşini de ultimă modă, tramvaie comode, trenuri rapide, avioane invizibile etc. Nebunia vitezei a căpătat ceva din eleganţa unui cal de curse. Însăşi arta civilizaţiei actuale încearcă a-şi hrăni inspiraţia din viaţa acestor făpturi androide. Civilizaţia aceasta deschide zorii unui nou misticism. Miracolul ştiinţific, prin născociri uimitoare şi de îndrăzneli nebănuite, a adus misticismul imaginarului electronic. Încep să apară romancieri şi poeţi, care, fără să ajungă la antropomorfism, atribuie noilor produse electronice însuşiri grandioase şi meniri supranaturale. Nimic din aureola de altădată, care strălucea printre norii roşiatici. Şi nimic din mărgăritarele care licăreau în vârful fiecărui firicel de iarbă, din mireasma floricelelor, care, cu petalele răsfirate în chip de compliment, salută soarele în dimineţile luminoase. Iasomia, astăzi, a fost înlocuită cu insomnia. Floarea nopţii a fost înlocuită de o nouă stare a nopţii, insomnia. Această floare este de altă natură, ea nu se exprimă prin frumos şi miros plăcut, ci prin nevroză, anxietate, stres şi lipsă de somn. Insomnia e o floare de noapte care ne îmbată cu noutatea, cu senzaţionalul. Nopţile ni le petrecem astăzi în faţa calculatorului, nu cufundaţi în somnul mângâiat de mirosul iasomiei. Şi astfel, cel aflat în faţa calculatorului este prins de insomnie şi, aflat în extaz, nu s-ar mai desprinde de el. Gândurile noastre se exprimă printr-o tastatură de calculator.

Digitalul este alfabetul actual. Iată de ce este trist să ştii că veacuri de-a rândul oamenii au construit biblioteci şi au adunat cărţi, pentru ca astăzi să renunţe la ele atât de uşor. Singura lectură este cea a internetului. Voluptatea migrării pe internet este singura activitate plăcută a juneţei noastre de azi, dând e-mailuri, comunicând pe facebook, pe blog etc. Toate, însă, fără acoperire culturală. Cultura, azi, e înăbuşită de comoditate. Creaţia nu mai merge spre Goethe şi Eminescu. Nu mai facem parte din familia lor intelectuală.

Emil Zola a transpus într-o carte sentimentele umane unei locomotive. Apoi, mai târziu, Kipling ne-a făcut să înţelegem poezia dând viaţă maşinilor. Iar dacă omul a îmbogăţit maşina cu sentimente, atunci el însuşi pierde din aceste sentimente. Aşa ne-am purtat şi cu animalele sălbatice. La început le-am atribuit sentimente umane, a se vedea zodiacul, ca apoi să împrumutăm la rândul nostru din simţirea lor. Şi astfel, le-am stârpit astfel încât, sub ochii noştri, să fie înlocuite cu o zoologie metalică, mult mai de temut decât au fost animalele antediluviene. Dar asta nu poate fi decât un început. Lirismul tehnologic va cuceri lumea. Nu vizionează oare copiii, încă de pe acum, cu mare interes basmele unde maşinile săvârşesc eroismele lui Făt-Frumos de odinioară?

Distribuie pe Facebook