Fiecare cuvânt pe care îl scriu dincolo de limitele juridice impuse de criza politică actuală înseamnă, din punct de vedere sociologic, o scădere. De aceea, mă voi feri să scriu astfel de cuvinte, până când totul va intra în normal din punct de vedere politic. Însă dacă am face o legătură între manifestările anti-PSD ale tinerilor din februarie şi actuala cramponare de putere a lui Sorin Grindeanu, poate că am înţelege ce se întâmplă cu adevărat. Sigur, noi nu cunoaştem logica situaţiilor politice de culise şi intrigile acestora, dar bănuim că, în perioada premergătoare desemnării lui Sorin Grindeanu, unii au pregătit această desemnare cu alte intenţii, nu cu cele declarate la televizor.

Trebuie să înţelegem că ţara asta nu trebuie să iasă din marasmul economic specific unei ţări periferice, pentru că aşa vor unii de la Bruxelles. Drept care, când România încearcă acest lucru, cei din exterior găsesc cozile de topor necesare pentru a încurca iţele politice de la Bucureşti. Aşa s-a întâmplat şi pe timpul guvernării USL, aşa se întâmplă şi acum. Nu este nimic comic aici, ci o strategie bine pusă la punct.

Prin urmare, între criza politică actuală şi protestele din februarie este o relaţie bicauzală, adică atât succesivă, cât şi repetitivă în viaţa social-politică de la noi. Astfel, dacă analizam sociologic, vedem că, imediat după acele proteste, totul părea că a intrat în normal. Majoritatea constituită din PSD-ALDE şi-a pus prim-ministru în persoana lui Sorin Grindeanu. Numai că în viaţa politică faptele nu numai că se repetă, dar se şi succed. Cele din stradă sunt urmate de cele din culise. Sau invers. Nota comună este că ambele iau forma voinţei colective.

Aceasta este una dintre strategiile cu care se lucrează în politică şi una dintre paradigmele sociologiei. Or, protestul tinerilor din februarie cu Klaus Iohannis în frunte nu avea cum să fie urmat imediat de un alt eveniment politic având acelaşi scop, întrucât opinia publică şi-ar fi dat seama de acest lucru. Aşa că a fost pregătit Sorin Grindeanu nu numai de Liviu Dragnea, în calitatea sa de lider al majorităţii (aflat total în necunoştinţă de cauză), ci şi de cei care doreau în ascuns să înlăture această majoritate. Printre aceştia din urmă s-au aflat preşedintele Iohannis, Sorin Grindeanu însuşi, Victor Ponta, doi sau trei miniştri din Guvernul Grindeanu, câţiva politicieni locali de la Timişoara etc. Bineînţeles, şi cei aflaţi în opoziţie.

Toţi aceştia sunt susţinuţi de politicieni externi care au interese în România. De ce? Pentru ca taxele să nu fie puse pe multinaţionale, forţa de muncă să rămână ieftină, aurul de la Roşia Montană să fie lăsat liber la privatizare, ca şi pământul, pădurile şi alte bogăţii ale solului şi subsolului românesc etc. În timp ce Sorin Grindeanu pune la gunoi „Programul de guvernare”, care prevedea unele creşteri salariale, precum şi un Fond Suveran de Investiţii de Dezvoltare, pe care actualul premier pur şi simplu l-a desfiinţat acum câteva zile, argumentând că nu doreşte să lase bani clientelei politice, de parcă nu ar fi putut lua alte măsuri legale pentru a feri fondul de o astfel de clientelă.

Sigur, ideea este ca România să nu beneficieze de un asemenea fond de dezvoltare. Drept care, se poate presupune că implicarea externă este evidentă. Nimeni de dincolo de graniţe nu doreşte ca România să fie puternică.

Pe de altă parte, când îi aud pe Klaus Iohannis şi pe Victor Ponta că doresc normalitate în politica dâmboviţeană, chiar mă simt luat de prost. Tuturor celor implicaţi în provocarea crizei de la Bucureşti li s-au promis, de exemplu, două sau mai multe mandate de europarlamentar, iar lui Klaus Iohannis un nou mandat de preşedinte. Iată cum se face politică la noi! Deci opinia publică e dispusă să creadă orice sau aproape orice, cu o singură condiţie: minciuna, demagogia şi cancanul să fie servite verosimil.

Societatea noastră este făcută dintr-o ţesătură atât de eterogenă şi de subiectivă a intereselor politice, încât fiecare părere, fiecare curent îşi face numărul. Prin urmare, chiar dacă azi moţiunea va trece, să nu creadă cineva că vom intra în normalitate, pentru că în scenă va intra preşedintele Klaus Iohannis, care va „juca” majoritatea aşa cum vrea el pe tema noului prim-ministru. Abia atunci Iohannis îşi va da arama pe faţă. Drept consecinţă, tot sistemul nostru politic e un cerc vicios, care poate fi redus la o singură schemă: interesul dictează şi curentul politic se naşte. Cine îşi imaginează că Sorin Grindeanu şi Victor Ponta vor fi întorşi din drumul lor printr-o moţiune de cenzură e un optimist. În politică niciodată votul nu biruie sabia puterii, deşi ne place să ne amăgim cu această veche iluzie. Istoria are multe exemple de guverne care s-au menţinut la putere prin tot felul de răsturnări politice, expresii ale hotărârilor din culise, nu ale voturilor.

Politicienii majorităţii vor fi jucaţi, trădaţi, denunţaţi, ameninţaţi, fiecare la momentul cel mai bine calculat de adversar. Adică în momentul în care aceste confruntări vor părea doar „simple coincidenţe”. De altfel, fiecare va avea momentul său, în care va fi găsit sau făcut vulnerabil. Va fi un fel de „care pe care”. Cred că Lenin însuşi a introdus în Rusia această expresie.

Gheorghe SAVU

Distribuie pe Facebook