Un judeţ precum Argeşul, situat în plan economic printre primele din ţară, nu poate fi decât atractiv pentru mass-media. Numai că e atractiv nu din raţiuni care ţin de realităţile pieţei, de cerere şi ofertă, ci de un soi de înţelegere între autorităţi şi cei care pretind că fac presă. Aşa se face că judeţul care nu mai are niciun ministru, căruia îi sunt impuşi la instituţii deconcentrate şefi din alte părţi (din Giurgiu la Agricultură, de exemplu), care a pierdut mai toate direcţiile regionale importante (cu excepţia Administraţiei Bazinale de Apă Argeş-Vedea), în care apare aproape săptămânal câte un caz cu impact penal sau unde se petrec adevărate grozăvii cum nici în filme nu poţi vedea, judeţul Argeş, aşadar, numără – conform Prefecturii – peste 80 de organe de presă. Câine de pază al democraţiei e presa din Argeş sau căţel care roade oasele ce i se aruncă? Asta e întrebarea!

Statistică

Din punct de vedere statistic, avem în judeţ trei cotidiene, vreo şase săptămânale, zeci de reviste şi publicaţii locale (inclusiv în Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel, dar şi prin unele comune), precum şi zeci de site-uri. Azi, accesul în presă nu se mai face ca altădată prin concurs (eu, unul, am dat concurs), ci pe alte principii. Aproape oricine poate ajunge… ziarist. Nu contează că ştie sau nu să scrie, din păcate! Şi ce citim în presa argeşeană? Dacă le luăm la puricat, vedem că lipsesc, cu câteva excepţii, publicaţiile cu adevărat serioase care să aducă în prim-plan dezbateri, dezvăluiri, teme de real interes. Cei mai mulţi preferă senzaţionalul ieftin: a murit cutare, accident nu-ştiu-unde, amanta a fost bătută de soţie, ce maşină şi-a mai luat X, cu ce divă se mai afişează Y, pe unde îşi face veacul Z. Site-urile abundă de capcane ieftine precum „Senzaţional!”, „Şocant!”, „Acum!”, „Breaking news!”, „Uluitor!”. Când vezi despre ce e vorba, îţi dai seama că, de fapt, ai fost păcălit. Îţi sunt vândute eugenii în pachet de ciocolată. Unele săptămânale, în loc să vină cu subiecte netocite, sunt, de fapt, colecţii de informaţii din săptămâna trecută. Comunicatele de presă ale Poliţiei şi ISU au devenit „Bibliile” zilnice ale… presarilor, iar unii mai practică şi şantajul, doar-doar se aleg cu ceva de pe la unii, de pe la alţii. De la o vreme, Facebook-ul a fost transformat într-o unealtă foarte nesuferită: link-urile cu ştiri de tot felul sunt răspândite acolo şi îţi intră în cap vrei, nu vrei. Ai opţiunea de a bloca sau ignora aceste mesaje, dar ele sunt agasante. Cum se numeşte? „Click-bait” – adică „momeală”: accesezi link-ul, intri automat pe site-ul X, îi faci acestuia trafic (apropo de trafic, nu sunt decât două site-uri cu peste 5.000 de cititori unici pe zi! Restul fie plătesc pentru a primi un trafic mai bun, fie recurg la scheme care îi duc la mii de vizualizări pe nimic). Cât despre scriitură, Doamne fereşte! Fie avem parte de limbajul de lemn al poliţiştilor şi al specialiştilor de la Urgenţe, fie „primim” virgule între subiect şi predicat, fie exprimările sunt nefericite şi nu au vreo legătură cu subiectul. Varză a la Cluj, nu alta! Noi, cei de la  „Argeşul”, ne străduim să avem mereu un stil serios, care promovează valorile autentice, reale, nu făcăturile. Cititorii avizaţi ştiu la ce ne referim. Dar, din păcate, şi aici trebuie spus că mulţi cititori au deja gusturile pervertite, ca să ne exprimăm astfel, şi înghit găluşti ale pseudo-presei pe nemestecate…

Publicitate

De unde a pornit această explozie a presei în Argeş? Mi-aduc aminte cum în 2012 am mers cu o delegaţie numeroasă la Bruxelles, cu primarul (pe atunci) Tudor Pendiuc în frunte. Motivul: Piteştiul primea steagul de Oraş European al Sporturilor pentru anul 2013. Era prin noiembrie, iar europarlamentarul Cătălin Ivan se freca la ochi: nu îi venea să creadă câţi reprezentanţi mass-media avea Argeşul. Deci, un europarlamentar obişnuit cu presa din Bucureşti şi din străinătate era uluit de cea din Argeş. Revenind la subiect, totul a pornit din dorinţa unor oameni de decizie din judeţ de a împăca şi capra, şi varza. Aşa se face că, indiferent de valoare şi de numărul de cititori, fiecare „presar” primea câte o „fărâmă” de la masa mare a judeţului. Sunt şi acum primari care nu ştiu pe unde să scoată cămaşa la câte contracte au făcut, iar sumele alocate pentru fiecare entitate mass-media s-au redus constant. În plus, au apărut şi cozile de topor: instituţii de presă plătite doar să atace pe unul sau pe altul. Deci, nu pot spune mai-marii judeţului că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase! Piaţa reală de publicitate, cu firme interesate de reclamă, este, de asemenea, în scădere.

Desigur, este loc sub soare pentru toată lumea. Dar, aşa cum grâul trebuie separat de neghină, la fel va trebui să se facă, la un moment dat, curat şi în presă. Cine s-o facă? Deocamdată, cum citim într-o reclamă afişată pe blocurile din vestul Pieţei „Milea”, „Ghidul locatarului face presa mai curată”. Păi, dacă o face „Ghidul locatarului”, d-aia e aşa curată!

Distribuie pe Facebook