• Un interviu niciodată publicat până azi relevă că regretatul Constantin Stroe n-a fost doar un manager de excepţie, ci şi un mare patriot

În vara anului trecut, la ceva vreme de la izbucnirea scandalului legat de trucarea, de către concernul german Volkswagen-Audi, a emisiilor poluante ale motoarelor unor maşini ale mărcilor din portofoliul grupului (VW, Audi, Skoda, Seat şi Porsche), intenţionam să redactez o serie de articole legate de această temă. Era intrigant faptul că, deşi constructorul auto german VW-Audi comisese o escrocherie de proporţii, a cărei amploare nici acum mulţi n-o realizează (sau nu vor s-o realizeze), vânzările acestor maşini în România n-au scăzut, cum s-a întâmplat în majoritatea ţărilor europene, ci dimpotrivă. Era, de asemenea, ciudat faptul că autorităţile statului român (în speţă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, Registrul Auto Român, Ministerul Mediului etc) n-au avut nicio reacţie concretă, palpabilă, faţă de escrocarea automobiliştilor români de bună credinţă, iubitori de Audi şi de Volkswagen. În alte state europene şi în SUA, grupul VW-Audi a fost dat în judecată ori amendat cu miliarde de dolari şi pus să le plătească daune oamenilor ţepuiţi fără nicio ruşine, care au cumpărat maşini cu motoarele „mânărite”. Era interesant de speculat şi ce reacţie ar fi avut Europa dacă – era o presupunere – cei de la Dacia ar fi făcut ceea ce au făcut cei de la VW-Audi.

„Vreau cuvântul dv. de onoare că nu mă înregistraţi”

Într-un astfel de context, interlocutorul cel mai avizat şi în măsură să explice ciudăţeniile descrise mai sus mi s-a părut a fi regretatul Constantin Stroe. Mai ales că, dincolo de autoritatea sa profesională, dincolo de orice fel de îndoială, Stroe a fost mereu, cu noi, cei de la „Argeşul”, un interlocutor plin de solicitudine şi sincer în opinii. Aşa că am pus mâna pe telefon şi am convenit asupra unui interviu pe temele respective. Interviul a fost realizat, dar, la rugămintea lui Constantin Stroe, din el am publicat doar câteva fragmente, mai precis poziţia dânsului în calitatea pe care o avea, de preşedinte al Asociaţiei Constructorilor Români de Automobile (ACAROM). „Dacă vreţi şi părerea mea, v-o împărtăşesc cu plăcere. Dar, înainte de a o face, vreau cuvântul dv. de onoare că nu publicaţi aceste opinii personale şi că nu mă înregistraţi”. Fireşte, am promis că mă voi conforma. Acum, însă, fiindcă interlocutorul meu de atunci nu mai este printre noi, credem că putem încredinţa tiparului acest interviu niciodată publicat cu mult regretatul Constantin Stroe.

Factorul de echilibru Stroe

Din interviul respectiv iese la iveală o latură mai puţin cunoscută a celui care a fost Constantin Stroe: cea a unui patriot, a unui om care, în aproape tot ceea ce a făcut, în fruntea uzinei Dacia şi ca înalt responsabil al grupului Renault, a avut mereu în vedere interesele României, în general, şi ale judeţului Argeş, în special. Loial pe de-a întregul noilor patroni ai Daciei, Stroe a ştiut mereu să aducă la numitorul comun dorit interesele patronatului, pe de o parte, cu cele ale angajaţilor Daciei, pe de altă parte. Ba chiar, de multe ori, a înclinat un pic cumpăna înspre oamenii în mijlocul cărora a muncit o viaţă. Dacă n-ar fi fost Constantin Stroe, ca factor de echilibru la uzina Dacia, dacă nu şi-ar fi jucat cu înţelepciune brâncovenească rolul de curea de transmisie între patronat şi angajaţi, platforma de la Mioveni ar fi fost, poate, scena multor turbulenţe. Nu detaliem mai mult aici acest subiect şi nici nu mai amintim cât de mult îi datorează Argeşul şi România lui Constantin Stroe. Posteritatea îl va aşeza, cu siguranţă, pe locul pe care îl merită.

Facem precizarea că interviul alăturat nu a fost înregistrat, autorul doar notându-şi în agendă anumite idei. Fapt pentru care transcrierea am făcut-o pe alocuri din memorie.

„Şi acum mi-e greu să cred”

– Domnule Constantin Stroe, sunteţi fără îndoială la curent cu scandalul legat de trucarea emisiilor poluante ale automobilelor produse de concernul Volkswagen-Audi.

– Fireşte, am citit şi eu despre acest lucru greu de imaginat.

– În contextul acesta, aş vrea să vă invit să vă imaginaţi că o astfel de escrocherie de proporţii ar fi făcut-o inginerii de la Dacia. Ce reacţii credeţi că ar fi existat pe plan internaţional? Ce s-ar fi întâmplat cu uzina de la Mioveni şi cu marca Dacia, în general, dacă acest scenariu ar fi fost real?

– Hmmm… niciodată n-am crezut şi nici acum nu cred că la Dacia se poate măcar imagina aşa ceva. Ca preşedinte al ACAROM, nici nu pot comenta aşa ceva. Chiar vă rog, aşa să scrieţi, că Stroe n-a dorit să comenteze.

– Totuşi, o părere a dv. despre acest scandal ne-ar fi fost utilă.

– Eu vă înţeleg curiozitatea, omeneşte vorbind. Dar vă rog şi eu să mă înţelegeţi că nu pot face niciun comentariu public legat de tema aceasta. Vă pot spune părerea mea personală, dacă doriţi, dar pentru asta am nevoie de cuvântul dv. de onoare că nu publicaţi nimic şi nici nu mă înregistraţi. (Aici am închis telefoanele – n.r.)

– Aveţi cuvântul meu de onoare.

– Domnule, când am auzit prima dată ştirea asta am crezut că e o pură speculaţie de presă. Nu puteam să cred că e adevărat. Ulterior, am realizat şi eu amploarea înşelăciunii, au venit confirmări ale trucării acestor teste ale emisiilor poluante… Şi totuşi, nici acum nu pot să mă obişnuiesc cu gândul că un constructor cu prestigiul grupului VW-Audi a putut pune la cale aşa ceva.

„Suntem mai cinstiţi decât ne cred alţii”

– Uitaţi că, totuşi, nici până acum, nicio autoritate de la noi n-a întreprins nimic împotriva lor. În alte ţări au fost demarate procese, în SUA nemţii plătesc amenzi şi despăgubiri de valori imense.

– Lăsaţi-mă cu autorităţile de la noi… Vă spun un lucru: o să vedeţi că nici în alte ţări europene nimeni n-o să îi pedepsească în vreun fel pe nemţi pentru asta. Atâta că acolo sunt politicieni ceva mai vocali decât la noi. Veţi vedea, n-o să se întâmple nimic. Dv. nu ştiţi cine conduce Uniunea Europeană?

– Vă întrebasem ce reacţii ar fi fost dacă Dacia truca zece ani la rând emisiile poluante ale motoarelor maşinilor sale.

– Revin: la Dacia nimeni nu s-a gândit vreodată măcar la astfel de înşelătorie. Noi, românii, suntem un popor mai cinstit decât ne crede multă lume. Om fi noi mai flecari, mai fluşturatici, mai puţin riguroşi decât naţiile vest-europene, dar hoţi de calibrul ăsta n-am fost niciodată. Dacă, totuşi, acceptăm absurdul ipotezei dv., vă garantez că în 24 de ore toţi cei care ar fi pus la cale o astfel de hoţie, precum şi toţi cei care ar fi ştiut de ea, fără să mişte un deget, ar fi fost arestaţi.

– În Germania, nimeni din conducerea Volkswagen n-a fost nici măcar interogat de Poliţie.

– Păi, vedeţi? Tocmai de-aia vă spuneam că noi, românii, suntem mai cinstiţi decât ne cred alţii. La noi s-ar fi lăsat cu ani grei de puşcărie dacă ar fi făcut cineva ceea ce au făcut ei. Cred că presa occidentală ar fi făcut un asemenea tam-tam, dacă ar fi fost Dacia în locul Volkswagen, încât probabil francezii ar fi închis uzina de la Mioveni şi renunţau cu totul la marca Dacia.

– Ceea ce, mai mult ca sigur, nu se va întâmpla la nemţi.

– Fireşte că nu. Justiţia nu e pentru toţi aceeaşi, domnul meu, şi nici unitatea de măsură nu e în toată Europa la fel. De ce credeţi că nu suntem în Schengen nici azi? De ce credeţi că tirurile cu Daciile noastre stau ore în şir la Borş sau la Nădlac, în timp ce tirurile ungurilor, care cară maşini Audi făcute la Gyor, trec cu 90 km la oră prin vămi? Multă lume nu ştie că am făcut poteci pe la Guvern, tocmai pentru a insista pe lângă diverşi miniştri, inclusiv la prim-miniştri, să rezolve chestiunea Schengen.

Sorin SIMION

Distribuie pe Facebook