4 Comentarii

  1. 1

    Petrica

    Râdem, râdem, dar purceaua este moartă în coteţ.

    Reply
  2. 2

    Ion

    Cui îi mai arde de râs?
    Peste tor unde te duci, dai de mafioţii statului.
    Toţi te fură şi te înşală prin diverse tertipuri şi golănii.
    Se pare că la acest moment singurii care mai râd în ţara asta sunt politicieni şi a lor adunătură de cozi de topor care ocupă diverse funcţii bine remunerate şi cu vad bun de şpagă.

    Reply
  3. 3

    Puiu

    Să râdeţi ,domnule Savu! Să râdeţi pentru că aveţi casa şi lucrurile care poartă pecetea sufletească a dvs., să râdeţi pentru că aveţi cu cine, şi vă doresc mult timp de acum înainte, să râdeţi că baiatul acela zvelt cu părul bogat are dublură, o dublură sănătoasă care a muncit mult, ca să se mulţumească cu puţin. V-o spune un om care trebuie” să înveţe să fie tare”, un om care a cam uitat să râdă, dar care nu plânge decât în „adâncuri” şi râde pentru că Dumnezeu i-a fost şi-i este aproape, şi l-a făcut ca uneori să plângă de fericire! Vă doresc şi dumneavoastră să plângeţi de fericire!

    Reply
  4. 4

    jan

    Cand ne implicam cu sufletul intr-o prietenie, (ceea ce se intampla de cele mai multe ori in copilarie, mai ales in jurul varstei de 6 ani) ramanem cu niste amintiri care mai tarziu vin sa ne tulbure realitatea varstei adulte. Ne bucuram pentru niste clipe frumoase petrecute cu un prieten drag dar in acelasi timp ne gandim ca locul nostru nu-i acolo si plecam in graba ,,spre un alt decor,, . Ne multumim cu putin . Credem ca suntem inconjurati de superficialitate dar superficialitatea din noi e mai mare.

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *