Şi iar a venit primăvara/ Şi iar ne minţim că-i frumos/ Şi iar frunzele urcă scara/ Şi-i verde pământul pe jos.”
Cu această „Amăgire” a lui Adrian Păunescu voi deschide astăzi o temă sensibilă pentru comunităţile locale: păcăleala electorală sau – mai pe şleau – modul în care ne furăm singuri căciula. Consemnam la începutul acestei săptămâni despre o întrunire… duminicală a consilierilor locali din Ciomăgeşti, care au votat rapid cofinanţarea unor investiţii cu sprijin promis prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Toate bune şi frumoase, numai că – aşa cum ne-a informat un consilier indignat – „urgenţele” din comună sunt reabilitarea şi extinderea unei şcoli… închise de 12 ani din lipsă de elevi, precum şi ale unui dispensar, de asemenea închis.
De ce trebuie alocaţi bani cu prioritate acestor obiective, în prezent fără utilitate, când poate sunt multe altele de făcut mai înainte? Nu ştiu ce să le răspund celor care ne pun această întrebare. Oare nu verifică nimeni dacă proiectele respective sunt bine fundamentate astfel încât investiţiile respective să merite grabnica finanţare? Se vede treaba că nu. Păi, e normal acest lucru, domnilor care conduceţi acest judeţ? Categoric, nu!
Şi iar calendaru-nfloreşte/ Şi câinii ne-aud pe la stâni,/ Dar, vai, tot acum, pe muteşte/ Mor grabnic atâţia bătrâni.”
În ultimul timp, am început să batem mai des comunele judeţului şi, credeţi-ne, lumea satelor are o mare problemă: îmbătrâneşte! Fără doar şi poate, această vulnerabilitate e o chestiune de siguranţă naţională! Spunea cineva că în viitorul destul de apropiat la Ciomăgeşti nu vom mai găsi… decât câte un locuitor din 500 în 500 de metri. Nu exagera. Depopularea e evidentă şi în statistici: numărul deceselor creşte îngrijorător, copiii sunt din ce în ce mai puţini, unii pleacă de la sat la oraş, alţii părăsesc ţara şi – uite aşa – avem şcoli şi dispensare părăsite. Iar noi ne amăgim că le reabilităm…
Dar bine-ai venit, amăgire,/ Mai stai, mai durează un pic/ Această minţită iubire,/ Oricum e mai mult ca nimic.”
Grav este că politicienii noştri nu dau semne că înţeleg ce se petrece. Discursurile multora dintre ei sunt paralele cu realitatea. Rând pe rând, pesedişti, liberali, pedelişti au alocat o groază de bani la sate, în şcoli şi săli de sport fără utilitate, ba chiar şi în parcuri amenajate pe izlaz şi dotate cu aparate de fitness. Pentru cine? Pentru ce? Se ştie, oare, că în multe comune doar satele „de centru” mai sunt „ţinute” de oameni cu vârste de 60-70 de ani? Sau că o generaţie care înainte vreme număra 100 de copii acum mai are… 15? Şi-atunci, nu cumva se impune o redesenare administrativă a acestui judeţ, adică o comasare a unor localităţi?
Vin nopţile scurte de vară/ Şi păsări se-ntorc de la sud,/ Dar dacă e ultima oară/ Iluzia verdelui crud?”
Unde sunt acele politici publice, adică măsurile gândite de autorităţile responsabile pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor sau pentru stimularea creşterii economice? Nu sunt! Sau cel puţin noi nu le vedem! De fapt, unde este responsabilitatea? Cine îţi dă dreptul să aloci bani pentru utilităţi într-o comună cu 1.000 de suflete, când tu nu eşti capabil, la o astfel de dimensiune, nici să le întreţii? Sunt întrebări la care aşteptăm răspuns. Altfel, totul e amăgire. E „iluzia verdelui crud”.
4 Comentarii
Puiu
Să cauţi să-i sensibilizezi, pe cei care îţi conduc destinele, într-o manieră de genul celei pe care aţi ales-o , mi se pare prea mult. Nu întâmplător aţi ales această poezie, „Amăgire” a lui Adrian Păunescu şi aţi pus degetul pe rănile care dor. Ştiţi bine că nu am obiceiul să vă flatez, dar modul de arăta greşelile pe care le fac, celor care a uitat demult că s-au născut şi au copilărit la ţară, mi se pare mult peste puterea lor de înţelegere. Ceea ce dumneavoastră faceţi astăzi , Adrian Păunescu a încercat să o facă şi el , şi după cum se vede nu a reuşit. Aţi simţit emoţia din cuvintele marelui poet care era foarte dezamăgit de ceea ce se întâmplă în ţara lui şi mai ales la sate. Era firesc ,pentru că Bârca nu este lângă Calea Victoriei.
„Grav este că politicienii noştri nu dau semne că înţeleg ce se petrece. Discursurile multora dintre ei sunt paralele cu realitatea.”
Chiar nu înţeleg? La conducerea judeţului
nostru sunt oameni plecaţi de la ţară ,lucru perfect vizibil. Tocmai ei să lase satul românesc să dispară, chiar şi atunci când sunt traşi de mânecă?
Oare comportamentul lor să fie identic cu al celor mutaţi în oraş, de două trei zile care strigau în pieţe în gura mare , că au scumpit ţăranii produsele ? Aşa se pare!
Gabriel Lixandru
Şi dumneavoastră aţi pus un deget pe rană, d-le Puiu. Vă mulţumim.
Delia Dumitrica
Sa fie oare o legatura semantica intre numele localitatii(Ciomagesti) si faptul ca bietii oameni sunt…bātuti de soartā? Sau mai degraba si-ar schimba numele in „Ciomāgiti”? Stiu ca ironia nu-si are loc aici, asa cum spunea domnul Puiu, fiindca situatia e tragica. Am fost atrasa, pur si simplu , de numele localitatii, pe care si-l „meritā” prin prisma a ceea ce fac acei tâlhari din ea. Domnule editorialist, e strigator la cer! Adica astia incep sa restructureze niste cladiri care nu mai sunt folosite de atatia ani si care nu urmeaza a fi folosite, vazand situatia demografica a comunei. Oare de ce? Pentru ca din acele lucrari le rāmân „ciubuce” multe . Am inteles. Dar ceea ce nu inteleg este: oare nu le-ar ramane „ciubuce” si daca ar construi ceva util pt. comunitate? Ma gandesc -parol- ca ar castiga la fel de bine si daca ar incepe alte lucrari cu adevarat indispensabile sau, cel putin, utile; ca ar sti sa-si faca partea si de acolo, doar fondurile sunt pe mana lor. Daca totusi nu o fac, atunci dati-mi voie sa-i numesc „minti criminale”.
Gabriel Lixandru
Din păcate, d-na Delia, nu ne mai dezvăţăm de ciubuce!