Robert Glinţă, un sportiv de excepţie

Robert Andrei Glinţă a intrat pentru prima dată în Bazinul Olimpic Piteşti la vârsta de 9 ani (anul 2006), cu intenţia de a învăţa să înoate. Iniţierea a durat puţin, sub îndrumarea profesorului Florin Puia. După doar două luni avea să fie recomandat pentru grupa de performanţă, sub coordonarea antrenorului Viorel Ciobanu, în cadrul clubului CSM Piteşti.

Născut pe 18 aprilie 1997, la Piteşti, Glinţă a devenit campion mondial de juniori la 100 m spate în 2015, cu un timp de 54,30 secunde (în bazin olimpic), calificându-se pentru Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro. Acolo a făcut o figură foarte frumoasă, calificându-se în finala probei de 100 metri spate, unde a ocupat locul 8, încheind cursa în 53 de secunde şi 50 de sutimi. Deţine recordul mondial pentru juniori şi recordul naţional pentru seniori pe această distanţă (în bazin scurt), cu un timp de 50,31 secunde.

La sfârşitul anului 2015 s-a transferat la CSU Cluj, fiind student la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai”. Părinţii l-au susţinut în permanenţă, fiind cei mai înfocaţi susţinători ai acestuia.

Din luna octombrie a anului 2013, Robert se pregăteşte cu profesorul Adrian Gherghel – director al clubului sportiv şi al instituţiei de învăţământ Liceul cu Program Sportiv Baia Mare.

Robert Glinţă, alături de mama sa

După o discuţie de aproximativ 30 de minute purtată cu Robert Glinţă, o concluzie se conturează: sportivul originar din Piteşti este „logodit” cu înotul, iar tot universul lui pare că se învârte în jurul unui bazin. Ar vorbi despre înot ore în şir. Explicaţiile evoluţiilor sale din ultimii ani, dar şi ce planuri are pentru viitorul apropiat le puteţi afla din interviul pe care ni l-a acordat zilele trecute.

„Un an cu multe realizări „

* Cum a fost anul 2016 pentru tine? Ai avut mult de lucru?

** Pentru mine, anul 2016 a fost unul cu foarte multe realizări şi performanţe deosebite, cel mai important rezultat fiind calificarea în finala olimpică de la Rio de Janeiro. Bineînţeles că am avut extrem de mult de lucru.

„Briliantul” înotului românesc alături de Viorel Ciobanu12

* Care a fost cel mai greu concurs de anul trecut?

** De departe, cel mai greu concurs din 2016 a fost… Jocurile Olimpice de la Rio. Însă a fost şi cel mai frumos. Faptul că am concurat cu cei mai buni din lume, aflaţi în cea mai bună formă, a făcut concursul unul deosebit, iar pentru mine, faptul că am ajuns în primii opt înotători a fost o foarte mare realizare.

* Bănuiesc că înaintea fiecărui sezon îţi stabileşti un obiectiv. La începutul acestui an ce ţi-ai propus?

** Obiectivele oficiale le-am hotărât împreună cu antrenorul meu şi au fost trimise la federaţie, însă obiectivele mele personale diferă puţin, poate. În sensul că nu mi le stabilesc de la începutul pregătirii. Desigur, pot spune că am speranţe şi îmi doresc anumite rezultate la campionatele importante de anul acesta, dar adevăratele obiective personale, fiind cât se poate de realiste, mi le setez în timpul sezonului, după ce văd cum decurge pregătirea în acest sens.

* Ce faci înaintea unui concurs, cum te pregăteşti?

** Înaintea unui concurs important, pregătirea devine puţin mai elaborată, în sensul că volumul de antrenament scade, însă creşte intensitatea, iar antrenamentele devin unele de „şlefuire” pentru intrarea în vârful de formă al sezonului. Personal, înainte de concurs trebuie să fiu mult mai atent la odihnă, la alimentaţie.

„Mi-a plăcut concurenţa”

* Când nu eşti în apă, cum te relaxezi?

** Metodele de relaxare pot fi diverse. Odihna este, de departe, cel mai important factor de refacere a organismului şi pregătirea acestuia pentru următorul antrenament. Masajul şi sauna ajută, de asemenea, la recuperare.

* Care este reţeta succesului?

** Reţeta succesului constă în faptul că, pe măsură ce avansez, am din ce în ce mai mult de lucru… Orice rezultat frumos şi orice performanţă majoră nu vin decât în urma unui efort extrem de intens depus în antrenamente.

* Care a fost momentul în care ţi-ai dat seama că poţi face performanţă şi că acesta este drumul tău?

** Încă de la primele concursuri la care am participat, chiar dacă eram pe locurile 30-40, eu am fost în progres. Mereu am continuat să scad în timpi şi să avansez în clasament. La vârsta de 12 ani am obţinut prima medalie naţională individuală. De atunci au început să apară mai multe, mai dese, chiar şi de aur. Mi-a plăcut gustul victoriei şi ştiam ce trebuie făcut pentru a continua să câştig pe plan naţional şi pentru a progresa. Este vorba de munca din antrenamente şi de a te autodepăşi de fiecare dată. Mereu am fost ambiţios şi mi-a plăcut concurenţa. Asta m-a caracterizat încă de mic şi de acest lucru m-am folosit să avansez în performanţă. La 16 ani am obţinut prima mea medalie internaţională la o competiţie oficială: bronzul la Festivalul Olimpic al Tineretului European, în proba de 100 m spate. De atunci nu m-am mai uitat înapoi şi am început să privesc tot mai mult înainte. Pot spune că a fost cel mai important rezultat care m-a făcut să-mi schimb puţin perspectiva asupra sportului de performanţă şi am început să abordez înotul cu cea mai mare seriozitate. Încă sunt curios unde mă va purta acest drum pe care l-am ales.

„Înotul, cel mai complex sport”

* Ce crezi că e necesar ca să fii cu adevărat bun în sportul acesta?

** Drumul spre succes este simplu de spus în cuvinte. Reţeta succesului,  după părerea mea, este destul de cunoscută. Cine este capabil să se autodepăşească şi să treacă de barierele de durere din antrenament şi din concurs, cine va strânge din dinţi cel mai tare şi îşi va dori succesul cu adevărat, acela va fi cel mai bun. În opinia mea, ceea ce va face diferenţa în acest sport este psihicul. Mintea, de asemenea, trebuie antrenată şi pregătită pentru competiţii la fel de mult ca şi pregătirea fizică. Dacă mintea cedează în competiţii, oricât de bine antrenat ai fi, nu vei fi capabil să-ţi atingi obiectivul. Înotul este, după părerea mea, cel mai complex sport, din toate punctele de vedere, şi acest aspect îl face şi cel mai frumos.

* Cum te-ai caracteriza în câteva cuvinte?

** Nu ştiu să mă autocaracterizez. De obicei, îi las pe alţii să mă caracterizeze, judecând după acţiunile mele.

* Ai un vis rămas neîmplinit?

** Visul meu este destul de mare şi nu am reuşit să-l îndeplinesc până la această vârstă. Nici nu mă aşteptam să o fac până acum. Visul meu necesită mult mai multă muncă faţă de câtă am depus până acum. Eu, însă, nu l-aş numi vis. Eu îl numesc obiectiv, pentru asta muncesc şi fac tot posibilul să mi-l îndeplinesc. Un vis pentru mine sună mai mult a fantezie, un lucru pe care doar îl aştepţi să devină realitate. Eu nu aştept nimic în sensul ăsta şi fac tot posibilul să ajung în topul mondial şi să simt gustul victoriei alături de cei mai buni înotători din lume. Sper să mă pot numi la un moment dat unul dintre cei mai buni înotători din lume, atât pe plan european, cât şi mondial, şi, de ce nu, să gust din cupa victoriei şi pe cea mai înaltă scenă din lume: Jocurile Olimpice.

* Povesteşte-mi un moment în care ţi-ai dorit din tot sufletul să renunţi.

** Momente să renunţ nu au apărut niciodată. Nici vorbă să-mi doresc din tot sufletul acest lucru. Din contră, din toată inima îmi doresc să ajung cât mai sus şi sunt dispus să trec prin orice fel de încercare, iar frustrarea vine atunci când observ că nu prea mă ajută condiţiile de pregătire din ţară. Iar pentru a deveni cel mai bun, trebuie să concurez cu cei mai buni care au în spate o întreagă armată care îi susţine şi îi ajută în pregătire. Condiţiile se văd clar că diferă de ale noastre. Acest lucru îmi face drumul spre succes destul de dificil.

* Unde te vezi peste zece ani?

** Zece ani înseamnă foarte mult şi nu ştiu să răspund la această întrebare. Îmi place să trăiesc în prezent şi să scot ce este mai bun din el. Ce faci în prezent defineşte ce viitor vei avea, aşa că nu ştiu ce voi face peste zece ani, dar indiferent ce cale voi apuca, voi încerca să scot ce-i mai bun din orice.

Monica CRISTEA

Distribuie pe Facebook