5 Comentarii

  1. 1

    Eminescu

    „Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit… De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici, care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii… n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.”

    “Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti…”

    Reply
  2. 2

    Dora

    De la Nistru pana la Tisa tot romanul plansu-mi-sa

    Reply
  3. 3

    Dora

    Foarte frumos

    Reply
  4. 4

    Andrei

    Tic şi tac, stânga şi dreapta, unul şi altul, sunt două stări (clipe?). Dar între tic şi tac este tot timp, acela al devenirii ( zămislirii, creaţiei?) unuia în altul, al devenirii lui tic (inimii?) în tac (tăcerii, negării?).
    Vă citez: „După Dionis, „timpul” este o zămislire, o creaţie a spiritului nostru.”

    Reply
  5. 5

    Elena Delia Dumitrica

    Totdeaun secundarele ceasornicului m-au iritat, nu atat prin ritmicitatea lor sonorā obsedantā, ci pentru neputinta mea de a le opri. Am recunoscut, in evocārile d-voastra, un „plâns liric” (daca imi permiteti), acelasi pe care îl am si eu la intoarcerea in satul natal. Parca simt nevoia sa aud ultima strofa a unui colind, asa cum simt nevoia sa aud ultima strofa a imnului national, cea pe care nu o mai cânta nimeni. Toti stiu numai inceputul… Oare sa le fi disparut oamenilor rābdarea sa astepte finalul, ca pe o încununare a începutului? Oamenii nu mai au rabdare cu ei însisi; au abandonat de mult corespondenta intre „inceput ” si „sfarsit”.

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată.