Cu ani în urmă, un tânăr student grec, care lucra ca barman la un hotel, în perioada vacanţelor de vară, îmi spunea că nu pricepe de ce România, ţară despre care ştia că e extrem de frumoasă şi bogată în resurse, o duce atât de prost. Mai prost decât Grecia lui, care, zicea studentul-barman, „are doar mare şi soare, în rest nimic”. Desigur, omul exagera un pic, pentru că Grecia are şi Olimpul, şi Sparta, şi Atena cea plină de vestigii ale primei democraţii a lumii, şi Pireul, şi Muntele Athos, şi multe altele.

Noi avem, spre exemplu, Transfăgărăşanul, unanim recunoscută drept cea mai frumoasă şosea din lume şi pe care o mulţime de străini ar vizita-o. Unii chiar o fac. Dar numai în iulie şi august, pentru că altminteri, în restul anului, „Generalul Iarnă” ne bate mai rău ca Polonia la fotbal. Cică din cauza zăpezilor care se încăpăţânează să nu se topească, nici acum şoseaua nu poate fi deschisă în condiţii de siguranţă.

Proprietarii de pensiuni şi hoteluri din zonă vorbesc chiar despre sabotarea activităţii turistice. Drumarii înşişi aduc bolovani şi-i pun în mijlocul drumului, ca nu care cumva picior de turist să se încumete spre culmi. Şi par a avea dreptate. Pe de altă parte, drumarii spun că încă nu se poate deschide drumul pentru că nu sunt întrunite condiţiile de siguranţă. Pot oricând cădea stânci pe şosea. Iar dacă, Doamne fereşte, păţeşte vreun turist ceva, nu cumva opinia publică i-ar incrimina pe drumari? Probabil că da. În consecinţă, au şi drumarii dreptatea lor.

Cele două poziţii, ale proprietarilor de unităţi de turism din zonă, respectiv ale drumarilor, par ireconciliabile. Totuşi, o soluţie există. Ziarul nostru a avansat-o în urmă cu vreo câţiva ani. E vorba de menţinerea Transfăgărăşanului deschis tot anul, prin construirea unor copertine şi a altor astfel de lucrări de protejare a şoselei. Tehnic, inginereşte vorbind, oameni cu prestigiu în domeniu au spus-o clar: un astfel de proiect e perfect realizabil. Miniştri, secretari de stat şi politicieni de toate calibrele care s-au perindat prin Argeş au declarat că „sprijinim”, „ne apucăm de treabă”, „facem”. Evident, niciunul n-a făcut absolut nimic concret. Totul a rămas la stadiul de vorbe. Ceea ce, iarăşi evident, nu mai miră pe nimeni. Ca politicienii să nu facă nimic, decât să arunce cu vorbele, e de ani mulţi o obişnuinţă. Un fapt altfel anormal, dar care nu iese din sfera normalului, la noi cel puţin.

Desigur, amenajările necesare pentru ca pe Transfăgărăşan să se poată circula tot anul costă. Probabil, nu puţin. Necazul e că, după atâţia ani, nici nu am ajuns la capitolul costuri. Nu a fost demarat nici măcar capitolul studiilor, al proiectelor, al cercetărilor la faţa locului. Mai rău: cu exceptia dlui Catalin Radulescu, care a incercat sa miste un pic lucrurile, niciun parlamentar de Argeş (aceştia sunt: Radu Vasilică, Mircea Drăghici, Simona Bucura-Oprescu, Nicolae Georgescu, Nicolae Velcea, Ionuţ Moşteanu, Dan Bica, Cătălin Bulf, Şerban Valeca, Gheorghe Marin, Cristina Stocheci şi Ion Popa) n-a comis măcar o interpelare, o întrebare, o luare publică de poziţie, în favoarea acestui proiect.

Cel puţin nu avem ştiinţă de vreun astfel de demers. Care tot în sfera vorbelor ar rămâne, dar barem ar arăta un dram de bunăvoinţă, de preocupare.

Prin urmare, dacă oamenilor care conduc acest judeţ şi dacă parlamentarilor argeşeni nu le pasă de proiectul Transfăgărăşan deschis tot anul şi nu mişcă un deget în sensul acesta, atunci speranţele de materializare sunt zero. Vom avea Transfăgărăşan deschis tot anul atunci când vom avea autostradă de la Piteşti la Sibiu şi cale ferată de la Vâlcelele la Râmnicu Vâlcea. Adică peste câteva decenii bune, dacă nu cumva-s prea optimist.

Sorin SIMION

Distribuie pe Facebook