2 Comentarii

  1. 1

    George Rizescu

    Miercuri dimineața, pânâ-n 9, i-am dus lumina lumânării… Era singur, nea Marin, mai singur și mai „voievodal” ca niciodată! Din sicriul cu ventilație i se vedea ultimul zâmbet de om special, de om care ne-a lăsat o imensă zestre culturală, de mare pedagog al culturii din perioada celor două secole pe care le-a străbătut cu o demnitate absolut specială, demnitatea țăranului român învățat carte, a țăranului român fundamental, temelie pentru un Neam și o Țară! N-am avut puterea să merg după nea Marin, la locul îngropăciunii… N-am fost nici după Lică-Vulpești, alt țăran deștept și plin de toate înțelesurile unei lumi, înțelesuri ce stau drept definiții existenței noastre ca Neam… Pentru mine, domnul Marin Ioniță rămâne un fenomen cultural din care s-au adăpat multe generații de scriitori! A știut să fie prieten cu toată lumea, a știut să ofere bucurii, speranțe, certitudini. A fost Șeful cultural incontestabil al Cetății mai bine de jumătate de secol, și asta nu se poate uita ușor… Se va întâlni cu Lică-Vulpești, vor pune de-un Cenaclu literar, vor continua să vorbească despre spiritualitatea profundă a țăranului român… Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sper din toată inima , ca o stradă din Pitești să-i poarte numele, poate chiar o școală…

    Reply
  2. 2

    Goargăș

    Din păcate fiul nu-l moștenește! E departe de tatăl său! Rămâne ca noi, argeșenii, să avem grijă de moștenirea culturală de preț.

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată.