Pe un vârf de munte care domină Cheile Argeşului, lângă Arefu, la câţiva kilometri de barajul Vidraru se află Cetatea Poenari, o construcţie legendară de care se leagă numele lui Vlad Ţepeş. Mulţi turişti o cunosc: e construcţia la care se ajunge urcând peste 1.400 de trepte. De ieri, însă, noi mai ştim ceva despre acest monument istoric: a primt finanţarea nerambursabilă, aşteptată ani la rândul, pentru consolidare şi restaurare. E vorba despre aproape 10 milioane lei.
Dan Manu, preşedintele Consiliului Judeţean, care ieri, în faţa jurnaliştilor, a dat mâna cu Liviu Muşat, director al ADR Sud Muntenia, parafând astfel, simbolic, contractul de finanţare a proiectului, priveşte această realizare „cu satisfacţie şi mândrie”. Pe undeva, îi înţelegem starea de spirit. Este, într-adevăr, un pas înainte în privinţa dezvoltării locale, prin conservarea şi consolidarea patrimoniului nostru cultural. Dar, dincolo de euforia momentului, la rece vorbind, este un pas către normalitate.
Privind peste timp, ne putem da seama cât de greu se ajunge astăzi la această normalitate. Se spune că în secolul al XIV-lea, pe vremea lui Negru Vodă, aici, în vârf de munte, a fost construit un singur turn, ca punct de observaţie şi de apărare. Construcţia a fost dezvoltată de Vlad Ţepeş în scop de refugiu din calea turcilor, adăugându-i-se alte turnuri, ziduri şi dependinţe. Este, de fapt, singura cetate – sau fortăreaţă – ridicată de domnitor. La ea se ajunge – cum spuneam – urcând 1.480 de trepte, construite, în perioada 1968-1971, de către militari ai Armatei Române. Ne-a confirmat acest lucru Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean, cel care ne-a mai oferit un amănunt interesant: Regele Carol I a urcat călare până la Cetatea Poenari, pe vremea când îşi căuta prin Argeş şi Muscel un loc pentru o reşedinţă regală.
Ctitoria de la Poenari s-a degradat, evident, în timp. Pentru consolidarea ei a existat preocupare – nu zicem nu – şi din partea unor „domnitori” din zilele noastre, dar, fie că proiectul n-a fost întocmit aşa cum trebuia, fie că au apărut alte priorităţi sau interese, abia acum, iată, putem vorbi despre un pas concret în acest sens făcut de autorităţile judeţene.
În ceea ce ne priveşte, aşteptăm şi alţi paşi concreţi în direcţia dezvoltării rurale, pentru care noi, cei de la „Argeşul”, milităm de ceva timp încoace. Fiindcă, altfel, e păcat să avem în judeţ comune foarte bogate în gaze naturale (captate), care nu au locuinţele alimentate cu gaze naturale (!), e păcat să avem localităţi cu subsolul plin de cărbune, care nu au nici canalizare, nici gaze, e păcat… când munţii noştri aur poartă, iar noi cerşim din poartă-n poartă.
Sunt foarte multe de făcut în judeţ; se vede asta. Cetatea Poenari este doar una dintre ţintele care trebuie atinse peste 26 de luni de-aici înainte. Drept urmare, după „satisfacţia şi mândria” de ieri, haideţi, astăzi, cu luciditate, să ne reevaluăm „cetăţile”, sărăcia, râul, ramul şi să le însănătoşim pe cât posibil! Altminteri – vorba poetului – „să lăsăm măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;/ Din trecutul de mărire, v-ar privi cel mult ironici”.
11 Comentarii
Anonim
„Reevaluare”, e o „conotație (sens) peiorativă”, pentru „EVALUARE”(PREȚUIRE).
Domnule Gaby, după ce NATURA, „strămoşii” etc. ne-au lăsat nouă şi această „mostenire”[„cetățile”, „caii”- (apropò, „kalos”(gr.) înseamnă „frumos”, iar „Tii Kalos”, „Ce Frumos”! (nu „Ticălos”, peiorativ! ),iar expresia „să cad,măcar, de pe un CAL frumos!” e redundantă !], noi” o căutăm la dinți”!, să vedem „merită”/”rentează”, …că, altfel, O VINDEM, că avem doritori „berechet” !…RUŞINE, nouă !
Gabriel Lixandru
da
Delia Dumitricā
Un lucru extrem de enervant este pentru mine, ca argeseanca, faptul ca Dracula,personajul celebrului film, „bântuie” , in mintea tuturor turistilor straini, prin Castelul Bran. Or noi stim clar,fara doar si poate, ca Vlad al nostru n-a avut nimic de-a face cu acest castel. Si iata cum brānenii nostri, celebri comercianti ai tuturor timpurilor, au stiut sa vanda si ceea ce nu era al lor. Argesul nu a putut sa-si pastreze, sa-si recapete si sa-si valorifice legendele. Au facut-o brānenii, incasand milioane de euro in tot acest timp (bilete de intrare,comert cu obiecte pe care appare ” brandul Dracula”), iar noi, argesenii, a trebuit sa asteptam fonduri europene nerambursabile (adica un fel de pomanā de la straini). Si nici pe astea nu am fost in stare sa le obtinem, decat dupa „lupte seculare care au durat vreo 15 ani”. O eleva de origine românā din Milano a participat la un concurs international de pictura si grafica organizat de Muzeul Golesti. Stiti ce tema avea desenul ei (grafica)? „Dracula, o legenda furatā”; acolo l-a infatisat pe domnitorul Vlad Tepes cu spatele la Castelul Bran, facut la mici dimensiuni, si cu fata spre Cetatea Poienari, tinand- o aproape pe mâini… A castigat doar premiu de participare eleva noastra (Liana Plāvitu, Liceul „Casiraghi” ).
Delia Dumitricā
Gabriel Lixandru
Câtă dreptate aveţi, d-na Delia!
auner
Am fost, odinioara, mandru ca sunt argesean.Din pacate, schimbarea survenita dupa 1989, a lucrat sistematic la erodarea acelei stari de spirit incat astazi ma intreb daca a mai ramas ceva din acea mandrie initiala.
Meleagurile nu s-au schimbat si ele imi vor furniza mereu senzatia de ”acasa”, ori de catre ori revin in „Vaterland” dar cu oamenii si factorul antropic este alta poveste.
Daca e sa ne gandim, de exemplu, la conotatiile negative, titlul nedorit de campion pe care pare sa il fi „acaparat”, in ultimii ani, judetul Vaslui poate fi pus serios la indoiala de „ispravile” noastre, ale argesenilor si ma refer doar la doua : permisele de conducere si sclavia. Aceste doua fenomene nu sunt cu nimic mai prejos decat lebedele mancate la Viena la inceputul anilor 90 si, ca vrem sau nu sa admitem, ele s-au inscris in mentalul colectiv inclusiv pentru generatiile care ne vor succeda..
Legatura intre votul masiv argesean dat cu obstinatie, de aproape 30 de anii, pentru legitimarea si perpetuarea hotiei, a minciunii, a imposturii ( in solidar cu sinecurile) si faptele mentionate anterior, este una organica.
Se spune ca suntem ceea ce mancam dar as adauga, suntem cu siguranta si ceea ce votam !
Care sa fie oare legatura umana intre argesenii secolelor trecute care au pus bazele liberalismului romanesc, la fel si ale partidului national taranesc si argesenii de astazi ?Distanta pare atat de mare incat nu ar putea fi aparent explicata decat de o stramutare de populatii, pur si simplu !
Pe de alta parte, legat de sintagma ” Dracula, o legenda furata”, as spune ca acel furt a fost inevitabil. Sunt cativa ani de cand , coborand pe DN73 de la Rasnov, via Bran, spre Campulung, la trecerea in Muntenia am avut aproape un soc indus de diferenta de civilizatie dintre „Elvetia Romaniei” cum a ajuns sa fie numita, neoficial, zona Bran-Moeciu si zona Argesului.Nu sunt negativist, case noi si frumoase, e drept ca mult mai rare, vedeam si in Arges dar senzatia de ordine, curatenie, ingrijire, continuitate, omogenitate, specifica Ardealului disparuse complet fiind inlocuita de dispunerea alandala, dezordonata si complet neomogena a caselor si imprejmuirilor.
Poate asa ajungem sa intelegem de ce Branul VINDE si Poenari-ul nu !Nu legenda a fost furata ci legile obiective ale comertului de imagine au dus-o in locul potrivit !
De urat as mai ura dar socot ca e mai potrivit sa vedem ce putem face, fiecare dintre noi ca sa iesim din marasmul stagnarii si inapoierii „cetatilor” noastre.
Sa „furam” in sens pozitiv asadar ideile si knowhow-ul oamenilor de peste munte si sa ne facem si noi propria noastra Elvetie in Arges.
Nemti nu mai avem nci macar de cumparat ca sa ne faca , sa ne arate si sa ne invete.Sa ne cumparam atunci ardeleni ?
Daca nu punem mana ACUM sa schimbam in bine lucrurile, o vor face alte semintii ce abia asteapta sa ne inunde din Orient.
Delia Dumitrica
Trebuie sa recunosc, astfel, ca aveti dreptate. Doar ca nu pot sa nu fiu inundata de amaraciune…
auner
Toata stima mea pentru ceea ce faceti si scrieti, d-na Delia si va asigur ca incerc acelasi sentiment.
Gabriel Lixandru
Mulţumesc pentru acest comentariu!
auner
Va multumesc la randu-mi si eu ca mi-ati prilejuit ocazia sa o fac!
Nu ma indoiesc ca vor mai urma si alte articole in domeniu.
Gabriel Lixandru
Cu siguranţă!
Anonim
Ne facem că nu şim care sunt cauzele unor stări de lucruri la nivel individual şi microsocial(familie) sau social (comunitate-sat,oraş, țară),care nu ne mulțumesc de loc ,ba chiar ne revoltă ,uneori!
Dar, ia să avem noi 3(trei) lucruri : Cunoaştere(gândire, intelect,rațiune,dar şi „modele”adevărate); Afectivitate (emoții,sentimente, pasiuni pozitive,spirit de sacrificiu propriu); Voință (sănătate , mobil de acțiune corespunzător-bani şi recunoaştere a muncii/valorii) şi să vedeți cum ne INVIDIAZĂ elvețienii, suedezii,americanii , japonezii etc., ba chiar şi…”nemții” ardeleni !(apropò,”neamț”-slavonă-înseamnă „neSlavon”)!