O retorică belicoasă pune, zilele acestea, stăpânire pe România, adăugând războiului româno-român noi file. De la Slatina, un lider politic atrage atenţia tinerilor de o anumită opţiune politică despre faptul că vin vremuri grele şi ei trebuie să stea cu „arma la picior”.

Klaus Werner Iohannis anunţă, de la Sibiu, că va candida pentru al doilea mandat prezidenţial şi-i invită pe susţinători tot la un fel de comportament „cu arma la picior”, apelând la societatea civilă să iasă în stradă. Vai! Suntem la atâţia ani de la mineriade, de la asaltul asupra instituţiilor publice şi încă se mai gândesc atacuri la adresa ordinii de drept, asupra democraţiei, în locul confruntărilor respectând valorile democratice, atât de fragile şi atât de greu câştigate!

PSD îşi întruneşte Consiliul Naţional şi-l apără pe Liviu Dragnea, întărindu-i poziţia în partid, în ciuda condamnării acestuia de către prima instanţă. Miza anunţată de K. W. Iohannis? Obişnuitul cal de bătaie – lupta anticorupţie. Mesajul său este foarte tranşant: la sfârşitul celui de-al doilea mandat al său nu se va mai vorbi despre corupţie! Ar fi ceva!

Pe reţelele de socializare deja apăruseră „convocări” la ieşiri în stradă, în urma avertismentului lui Iohannis că Guvernul va apela, pe timpul vacanţei parlamentare, la ordonanţe de urgenţă. Ordonanţe care, dacă le rememorăm, n-au deloc culoare politică, fiind uzitate de toate partidele. Zicem partide şi nu guverne, cum ar trebui să ne exprimăm în spiritul democraţiei, pentru că, indiferent cine a fost la Palatul Victoria, n-a condus el, ca Guvern, sau ca premier, ci partidul care le-a acordat sprijin politic. Ca să fie cât mai convingător, K.W. Iohannis şi-a însoţit anunţul la preşedinţie cu un atac extrem de virulent la adresa PSD şi a lui Liviu Dragnea.

Evaluând, azi, scena politică, trebuie să recunoaştem că preşedintele şi-a ales bine momentul: cel mai temut adversar – Dragnea – este, după afirmaţia sa, „un infractor condamnat”, care „ar trebui să dispară pur şi simplu din viaţa publică românească”… România se află, de fapt, sub stare de asediu. Aşa au adus-o, azi, politicienii! Este o stare de insurgenţă, de vreme ce se recurge la stradă, se anulează funcţiile Parlamentului – demonizat în aceste zile – şi nu se are în vedere esenţialul: rolul deconstructiv al acestor practici pentru românul de rând. Şi aici aş aminti doar de creşterile istorice ale monedei euro faţă de leu şi de ascensiunea fulminantă a indicelui ROBOR, cu influenţe nefaste ale celor care s-au împrumutat în lei! Este, ca urmare, un cinism adus la cote maxime faţă de românii de rând, plătitori de taxe şi impozite pentru un stat care-l părăseşte în interesul lor vital: nivelul de trai.

Politicienii sunt orbi: produc panică în România, au adus iarăşi, cu putere, frica faţă de ziua de mâine, cruciadele lor pentru putere eliminând interesele României profunde. Fractura, deja existentă, între politicieni şi popor, se accentuează, fragilizând ţara într-un moment în care, pe plan extern, se joacă mize mari, cu consecinţe identitare pentru multe zone ale lumii, inclusiv aceasta în care ne aflăm. A incita strada, cum o fac politicienii acum, este o mare greşeală. A recurge la „omul masă” este o soluţie iresponsabilă la incapacitatea de a face cu adevărat politică.

Octavian Paler scria, în „Don Quijote în Est”: „Ne-am isterizat cu toţii, am devenit o societate de lupi liberi şi hămesiţi. Şi cum să accept că frica ne ţinea laolaltă, iar libertatea ne învrăjbeşte?”.

Distribuie pe Facebook