De ce vor spaniolii din Catalonia să se separe de Spania? La această întrebare fundamentală politicienii din Catalonia au oferit răspunsuri referitoare la problemele economice. Ei nu au mai legat cauzele mişcării de secesiune de vreun document istoric, ci de bunăstarea economică a oamenilor. Se crede că integritatea naţională a spaniolilor nu mai ţine de vreun pact diplomatic, ci de nivelul lor de trai. Aceasta este o lecţie şi pentru noi atunci când ne referim la locuitorii din Transilvania, indiferent dacă ei sunt români sau maghiari. Sigur, teoria „statului catalan”, creat printr-un act de „voinţă naţională”, este o adevărată aberaţie, dar care nu poate fi ignorată. La fel trebuie tratată şi teoria maghiarilor separatişti din Transilvania. În timpul referendumului catalan, premierul Ungariei s-a aflat la Cluj-Napoca. Victor Orban, referindu-se la evenimentele din Spania, a declarat că o ţară nu se clădeşte cu elemente tehnice. El se referea la spiritul economic. O fi şi spiritul acesta important, dar înaintea lui există geografia şi istoria, care nu pot fi anulate cu declaraţiile lirice ale bunăstării economice.
Prin urmare, geografia are pretenţiile ei tehnice: atâţia kilometri pătraţi de pământ, atâta munte, atâta apă, atâta ploaie, atâta secetă. Cum vrei să scoţi o populaţie de 7 milioane dintr-o ţară de peste 40 de milioane, cât are Spania? La fel, aş vrea să ştiu ce crede Victor Orban despre trecutul unei provincii istorice. Or, pentru a se înţelege acest lucru este nevoie să descompunem un mediu geografic în planuri etajate care comunică între ele. Deasupra este o dimensiune economică deosebit de mobilă, ca imediat să urmeze o alta mult mai lentă; cea reprezentată de istorie, care dă curenţii de adâncime. Oare cât de mult mai contează azi cea de a doua dimensiune pentru identitatea mea? Este această identitate purtată de vânt precum un firicel de nisip sau este susţinută în continuare de trecut, obiceiuri, mentalităţii şi tradiţii comunitare? Trecutul, sursă de energie, de speranţă, de ambiţii, este forţa vie care-mi domină prezentul şi-mi dictează mai toate actele. A crede în trecut, în importanţa şi în frumuseţea lui, înseamnă a crede în viitor, a-i da un sens, o destinaţie, o frumuseţe corespunzătoare. El este o amintire comună, a noastră a tuturor, şi formează un fel de teritoriu comun, de teren, pe care ne putem întâlni şi înţelege mai totdeauna, lucru extrem de important pentru ceea ce se cheamă coeziune socială. Ceea ce face coeziunea dintre oameni, aşadar, nu este numai bunăstarea economică, nu este numai unitatea sentimentelor, ci mai este ceva, anume identitatea amintirilor. Această identitate este un cheag care nu se poate înlocui şi care dezvoltă coeziunea sufletească dintre oameni.
Pe de altă parte, de ce este lăsat Victor Orban să se plimbe pe unde vrea în ţara mea? Este o întrebare al cărei răspuns îl găseşti în sânul politicii dâmboviţene. Cum poate înţelege un inginer ca Liviu Dragnea probleme ce ţin de identitatea oamenilor? Cum poate înţelege ministrul Apărării, care are o pregătire de filolog la o universitate obscură de prin Craiova, problemele ce ţin de strategia militară?
Cum poate înţelege ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, care are o pregătire tot de filolog, problemele cu care se confruntă militarii români la nivel de salarii şi pensii. Aceşti politicieni iresponsabili au devalizat armata noastră până i-au distrus spiritul cu totul. Ei au transformat profesia militară, care este una vocaţională, într-o simplă ocupaţie. În aceste condiţii, viitorul se relevă în faţa mea de parcă aş avea oglinda magică a lui Macbeth, care vedea în prezent şirul nenorocirilor viitoare.
În acest context politic, aşadar, se încearcă o reinterpretare a trecutului. Un trecut care se vrea încheiat, închis asupră-şi, cu posibilităţi uitate, potenţialităţi avortate, tentative reprimate. În parte, acesta va duce o viaţă subterană, clandestină, aşteptând parcă o conjunctură prielnică pentru a ieşi la suprafaţă şi a-şi cere dreptul la viaţă. Scriind toate acestea, pot fi acuzat că sunt prezumţios şi orgolios şi că spun despre oameni că sunt obsedaţi de bunăstarea lor economică şi că eu cred în virtuţi pe care, dacă trecutul le-a avut vreodată, astăzi nu le mai are. Însă eu cred că atâta vreme cât trecutul nu se va lăsa şters din amintirea generaţiilor, sufletul omului, forţa de gândire şi de creaţie a acestuia, predispoziţia sa la meditaţie şi reverie şi toate semnele moralei nu se vor schimba prea mult. Căci toate cauzele care ne-au determinat viaţa de până acum s-au concentrat, s-au obiectivat în cadrul şi în ambianţa trecutului, în pietrele acestuia, în mărturiile lui. Fără trecut, vom fi risipiţi ca neamul lui Israel între popoare.
11 Comentarii
ION
Din păcate noi nu mai suntem o naţiune.
Atâta timp cât peste 5 milioane de români (mai bine de 40% din forta reală de muncă a României) a plecat de bună voie în ţări străine, de prea mult bine făurit în propria ţară de politicieni, România nu mai există.
La acest moment nu mai putem vorbi de patriotism.
Simplu cetăţean a fost furat pe toate căile posibile şi de bruma de sărăcie pe care o mai avea.
Ce mai poate să apere la acest moment simplu cetăţean? Să apere avuţia adunată de hoţii de politicieni?
Oare, nu este mai bine să- i lăsăm pe politicieni să- şi apere singuri avuţia?
Oare, de ce simplu cetăţean ar trebui să – şi rişte viaţa ca să apere avuţia şi naţia politicienilor.
Oare ce este mai periculos: un hoț și borfaș de politician român sau un amic și vecin ungur?
Vrajba creată între românul de rând și ungurul de rând are la bază doar politicianul român, care trebuie să lase impresia că tot timpul sunt alții de vină și năvălesc ungurii peste noi.
Și dacă ar fi așa, oare nu cumva politicianului român îi este frică că dacă se schimbă regimul nu mai poate fura. Și cum politicianul nu știe a face altceva decât a fura, va ajunge la pieire.
Ady
Ce tara fara destin! Oameni precum Dragnea, Tariceanu, Vasilescu ne fura viitorul
Român
Ungurii isi arunca samanta acolo unde este terenul fertil. Ba mai mult este si un teren lucrat de cei care pana mai ieri il injurau pe marele Vadim.De ce nu avem si noi un Victor Orban?Am trait destul din trecut si acesta s-a subtiat. Se vede lucrul acesta din prezent.Ce nu se vede se cheama viitor! Si daca Armata a ramas o amintire, vor disparea toate valorile identitatii nationale.Si-atunci ,cine va mai redescoperi Romania?
Petrică
Probabil că românii au A.D.N.ul defect, trădarea, hoția, ș.a. în sânge.
Istoria ne spune că în ultima mie de ani românii și- au trădat conducătorii de calitate. A se vedea cum a fost trădat Mihai Viteazul, etc.
Probabil că dacă vre-un Orban de origine română ar încerca să aducă țara pe drumul bun, în cel mai scurt timp românii îl vor omorâ.
Geniile României și oamenii cinstiți au fost călcați și umiliți în țara lor în mod special de români și nu de alte nații. A se vedea cazul lui Brâncuși care a fost forțat să plece, etc..
Petrică
Atâta timp cât manualele de istorie nu redau realitatea, confruntându- ne cu o istorie în care ne lăudăm cu ce nu avem, (în loc să redăm poporului istoria dureroasă dar adevărată cu trădări și crime), considerând că falsificarea istoriei se poate repeta la nesfârșit vom continua să trăim într-o mocirlă plină de minciună și hoție, meritându- ne din plin soarta.
Oare, Academia Română de ce tace la falsificarea istoriei?
Să fi ajuns corupția și acolo sau a existat corupție de la începuturi?
Mihaela
Singurul pericol pentru clasa politică îl reprezintă cetățeanul de rând.
Ori, armata nu are atribuțini în a efectua manevre de intimidare și represiune a populației. Acest rol, a fost preluat de către Poliție, Securitate și așa zisa Justiție reprezentată de procurori și judecători.
În aceste condiții este normal ca armata să fie marginalizată (pentru politic această structură nu prezintă importanță), iar atenția salarială (inclusiv pensiile speciale) și alte drepturi au fost transferate noilor organe de represiune.
Chiar dacă înainte de 89 ( ) nu aveam pensii speciale pentru polițiști, servicii, Justiție, parlamentari și femei de servici de la Parlament, politicul de după 89 inclusiv OLGUȚA a înțeles că trebuie să recompenseze aceste clanuri cu pensii speciale pe spinarea prostimii.
Concluzia: politicianul a înțeles foarte bine că dacă va mitui clanurile mai sus menționate (Poliție, Justiție, ) va avea spatele asigurat în ale furturilor de tot felul.
Anonim
Biata Românie, dulce Românie, unde te duc cei ce se afla la putere? Une ii duci tu pe romani?
Dora
Domnule Savu, nu ai înteles pana acum ca politicienii romani sunt incapabili sa învete ceva, ce spui dta de lectie spaniola!
Petre
Defectul nu trebuie căutat la alţii, aşa cum s-a obişnuit românul să găsească vinovat ungurul sau pe oricine altcineva.
Defectul este la români şi nu în altă parte.
Din păcate avaria este atât de mare încât nu o mai poate repra nimeni.
Continuarea cu o asemenea avarie de sistem produce numai pierderi.
Putrefacţia a pătruns în toţi angajaţi din ministere (încă de la angajare, că dacă nu era individul corupt nu ar fi fost angajat) şi continuă la orice nivel de instituţie centralizată sau descentralizată.
Pentru cine a avut de a afce cu angajaţi ai ministerelor sau structuri subordonate acestora cunoaşte problema.
petre ionita
mai bine vii la ore, decat sa comentezi ………………………
Petre
Du- te tu, că mie mi s- a luat de atâta şcoală.
Este o vorbă decât să munceşti gratis mai bine stai degeaba şi te odihneşti.
Este adevărat pentru mărimiile voastre funcţionează proverbul mai bine stai degeaba şi te umplii de bani decât să munceşti şi să- ţi asumi răspunderea pe degeaba.
Pentru început ar fi bine să începi să te pronunţi româneşte şi nu ţi- ar strica şi nişte logică. Până una alta confunzi verbul a venii cu cel de a te duce, başca orice început de frază se face cu literă mare.
Dacă mai freci multă mentă pe această zonă ai ceva şanse să înveţi şi ceva gramatică, ccă de când erai de şcoală ai golănit în timpul orelor.
Dar, cred că proverbul „De unde nu e, nici D- zeu nu cere” se confirmă în cazul tău.