Versiunea online mi-a dat posibilitatea să descopăr lumea reală în care trăiesc. Ce paradox! Am descoperit realitatea în aşa-numitul spaţiu virtual… Da. Oamenii preferă să comenteze, să se implice, fie pozitiv, fie negativ, sub pseudonim. E mai confortabil pentru mulţi acest mod de a fi. E clar că eu, alături de alţi câţiva ca mine, am rămas în minoritate, suntem pe cale de dispariţie… Sunt pline forumurile de pe net de comentarii diverse! Se iau fel şi fel de atitudini, se face şi se desface ţara, dar exclusiv în anonimat! Să fie vorba despre masca lui Zoro? Ce frumos ar fi! Mă vait că e vorba doar de lipsă de curaj, de teamă, pur şi simplu, de frica de a-şi pierde liniştea sau, în cel mai puţin rău caz, de prea multă timiditate.

De când e lumea şi pământul, a fost mult mai comod să stai frumos în tribună şi să urmăreşti jocul din arenă, strigând, aruncând fie şi niscaiva măscari în maniera ultra viola… sau, uneori – de ce nu? – aplaudând! Eu, idealist cum m-am descoperit, credeam că e firesc să se petreacă totul ca în agora, ca în vechile pieţe greceşti, unde îşi dădeau cu părerea cetăţenii, faţă în faţă, chiar dacă cel care lua cuvântul urca pe un piedestal, să fie şi văzut mai bine, nu doar auzit. E o fantezie de-a mea, o naivitate, dovadă că sunt vulnerabil, nepregătit pentru aceste vremuri în care majoritatea aşteaptă să se întâmple ceva concret, la vedere, dar preferă să stea pitită, cu gânduri şi fapte cu tot. Măcar de ar ieşi la vedere faptele! Care fapte?! Zic şi eu… Păi, alea care ne sunt încredinţate prin fişa postului! Să ne facem fiecare treaba în dreptul lui! Dacă am lua de la fiecare în parte tot ce poate, dacă şi-ar face fiecare treaba lui corect, cu siguranţă că fiecare va primi după nevoile sale! E o vorbă de la Marx, dar Marx nu a fost doar comunist, aşa că nu vă pripiţi să înjuraţi!

Eu îmi dau cu părerea, aşez o opinie sau alta, aici într-un spaţiu (tipărit sau virtual…), manageriat cu multă iscusinţă. Provoc, informez, dezleg sau încurc, dar fac totul la vedere cu intenţia de a incita în sens pozitiv, de a mişca, de a îndrepta sau măcar de a binedispune! Primesc orice fel de replică, sunt gata să intru în polemică, dar nu accept violenţa verbală şi nici anonimatul! Mai degrabă ieşim, ca odinioară, faţă în faţă, la duel, după ce ne aruncăm aristocratic mănuşile! Şi putem trage în aer, la o adică.

Nicolae BADIU
www.badiu-europress.ro

P.S. Am scris pentru toţi comentatorii din online printre care am remarcat un Puiu sau un Popa, care au şi condei, şi decenţă, dar nu au curajul să ne spună cine sunt! Am scris şi pentru nemţoaica isterică, de care mi s-a făcut, sincer, dor!… (Din păcate, numai cititorii din online ştiu despre ce e vorba.)

Distribuie pe Facebook