Cum ar fi arătat, oare, judeţul Argeş dacă multele proiecte anunţate de autorităţile locale şi judeţene s-ar fi realizat? Vom face un exerciţiu de imaginaţie.

Gogoşi, gogoşi…

Din centura ocolitoare de Sud a Piteştiului m-am înscris direct pe autostrada Piteşti-Sibiu şi am intrat pe breteaua care mă lasă pe Transfăgărăşanul recent reabilitat. De aici, ajung la Moliviş unde staţiunea mult visată le-a detronat pe cele de pe Valea Prahovei. Aflu de la turiştii din zonă că vor să ajungă cât mai repede şi la pârtiile din masivul Leaota, la care încă se mai lucrează în colaborare cu vecinii din Dâmboviţa. La cetatea lui Ţepeş urc cu o telegondolă din care admir un peisaj de basm, iar apoi plec pe drumul reabilitat Curtea de Argeş – Câmpulung Muscel şi ajung la cetatea Oratea care a fost reabilitată. An de an, aici au loc festivaluri care eclipsează evenimente cu iz medieval din ţară, precum cel de la Sighişoara. Profit de ocazie şi mă plimb prin parcul reabilitat Kretzulescu şi felicit autorităţile locale care au dat bulevardului Pardon strălucirea de odinioară. Nu prea mai am mult timp la dispoziţie, aşa că revin la Piteşti. Am preferat centura ocolitoare de Vest pentru a admira Aria Protejată Trivale, dar m-am oprit înainte de autostrada Piteşti-Craiova, pentru că am vrut să văd stadionul „Nicolae Dobrin” modernizat în mare parte. Superb! Din Trivale am coborât spre strada Basarabiei şi am admirat Sala Polivalentă, o adevărată bijuterie. Am urcat pe pasajul rutier care mă scoate în strada Lânăriei, peste calea ferată, după care ajung în zona Târgul din Vale unde coboară un alt pasaj măreţ, cel dinspre Craiovei. Mă bucur de aceste realizări, după care admir, în trecere pe strada Depozitelor, noul pod peste râul Argeş care ajunge la Mărăcineni! Pentru cine nu are chef să folosească metroul uşor pe ruta Piteşti-Mioveni, podul nou oferă perspectiva deosebită a unui traseu rutier cum rar se găsesc în ţară. La pas, apoi, prin Piteşti, nu pot să nu mă bucur că Grădina de Vară, readusă la viaţă, va găzdui în curând un concert al faimoasei trupe Voltaj. Urc apoi pe platoul de la Pediatrie şi văd noile construcţii ale spitalului, bucurându-mă că Guvernul a alocat bani şi pentru Spitalul Judeţean, la care vin acum bucureştenii ca la fântâna de leac. Aud că pe platforma Cotmeana nu mai sunt probleme cu apa, a doua magistrală de aducţiune fiind gata, iar la Căteasca s-a făcut pragul de fund necesar astfel încât podul construit cu fonduri europene să reziste valurilor Argeşului. Mai aud că ne-au făcut pod şi la Poiana Lacului, că s-a reabilitat drumul Curtea de Argeş – Râmnicu Vâlcea, dar şi că drumul turistic Muşăteşti – Poienile Vâlsanului este acum adus la o stare care permite miilor de turişti interesaţi să îl parcurgă în siguranţă. Câte nu ar mai fi de spus despre realizările administraţiei argeşene! Dar mă opresc aici, pentru că are şi hârtia o limită…

De un singur lucru îmi pare rău: că nici până acum nu au făcut guvernanţii calea ferată Vâlcelele – Râmnicu Vâlcea… Tot la stadiul de „gogoaşă” s-a rămas…

Claudiu DIŢA

Distribuie pe Facebook